„Suntem ca un sat izolat de restul lumii; singurul lucru care contează este cearta dintre primar şi consiliul local”

362px-Ioan_Mircea_Pașcu

Interviu cu Ioan-Mircea Paşcu, Vicepreşedinte al Parlamentului European

Q: Recent, la Malta, Cancelarul german Angela Merkel a declarat că, în pregătirea summit-ului din luna martie, în cadrul căruia Uniunea Europeană va marca 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, liderii europeni este posibil să îşi exprime un tip de angajament faţă de o „Uniune cu viteze diferite”. Cum apreciaţi dumneavoastră această afirmaţie? Este una relevantă, una care să ne dea de gândit, una care ar putea trece neobservată?

A: Afirmaţia este cât se poate de importantă: implicaţiile sunt că statele din „centru” se vor separa de cele de la „periferie”, continuându-şi integrarea, în timp ce celelalte state vor aluneca uşor spre o Uniune „bună pentru Orient”, cum suna eticheta pentru produsele franceze vândute în acele state în secolul al XIX-lea. Este similar cu situaţia echipajului misiunii Apollo 13, care, ca să supravieţuiască, s-a mutat în capsula de aterizare, restul rachetei fiind lăsată de izbelişte… Politic, cel mai mare pericol îl constituie că „periferia” poate fi considerată drept „monedă de schimb” pentru statele din „centru”, în diverse aranjamente cu state din afara Uniunii, în special cu Rusia! Iar asta într-un moment când, datorită aşteptatei apropieri americano-ruse, vest-europenii – până de curând deţinătorii „monopolului” cooperării cu Rusia – se văd astfel împinşi pe poziţia a doua, fiind, logic vorbind, constrânşi să facă diverse concesii mai mari ruşilor, pentru a rămâne în atenţia acestora.

Q: Afirmaţia Angelei Merkel a prilejuit o reacţie fermă din partea socialiştilor europeni care, prin vocea lui Gianni Pittella, au apreciat că „Angela Merkel reinventează roata” şi că deja ne aflăm într-o Europă cu mai multe viteze, zona euro şi Schengen-ul fiind întruchipări perfecte ale acestei realităţi. Dat fiind că România nu se află nici în Schengen, nici în zona euro, cât de alarmaţi ar trebui să fim de afirmaţia cancelarului german, de pătrunderea acestei idei în chiar mainstream-ul dezbaterii europene?

A: Nu cancelarul Merkel a fost primul lider european de talie care vorbeşte despre o „Europă cu două viteze”; cu doi-trei ani în urmă, eu l-am auzit pe preşedintele francez François Hollande – un socialist – vorbind despre exact acelaşi lucru, așa că… Iar faptul că România şi Bulgaria au un statut incomplet de membru al UE (din cauza Schengen şi a MCV), poaterepet, poate – să fie rezultatul informaţiilor cum că, spre deosebire de celelalte state fost socialiste, noi şi bulgarii nu am fi primit OK-ul Moscovei pentru integrarea în NATO şi UE; tocmai pentru ca eram „previzionaţi” să rămânem în „sfera de influenţă” a Moscovei… Ceea ce trebuie să ne preocupe acum este dacă statutul de membru al UE şi al NATO este compatibil sau nu cu un „drept de supraveghere” (droit de regard) crescut al Rusiei… Eu am pus această întrebare public, în Parlamentul European şi, desigur, nu am primit niciun raspuns…

Q: Reacţia socialiştilor europeni la afirmaţia Angelei Merkel avea în vedere mai degrabă clivajul „Nord-Sud”, temerea că politicile de austeritate promovate de cancelarul german au împărţit Uniunea în „clubul luxos” al ţărilor din Nord şi „ţările mai puţin bogate din Sudul European”. Credeţi că există un clivaj similar între Vestul şi Estul Uniunii Europene?

A: Clivajul „Est” – „Vest” a existat dinaintea celui „Nord” – „Sud”, primul apărând după „big bang-ul” din 2004, când 10 state din estul şi centrul continentului au devenit membre ale UE, pe când cel de-al doilea clivaj, „Nord” – “Sud” a apărut ca urmare a crizei din 2008, fiind conturat definitiv de politicile de austeritate impuse statelor din Sudul continentului. Astăzi, ambele clivaje coexistă, contribuind la tensiunile cu care este confruntată Uniunea.

Q: Legat de acest posibil clivaj Est-Vest în interiorul UE, liderul polonez Jarosław Kaczyński a apreciat, recent, ca o reacţie directă la afirmaţia cancelarului german, că „o Europă cu două viteze ar însemna prăbuşirea Uniunii Europene, lichidarea ei în forma pe care o cunoaştem”. Sunteţi de acord aprecierea liderului polonez? Care sunt implicaţiile Uniunii cu mai multe viteze pentru Europa Centrală şi de Est?

A: Sunt de acord; cu precizarea că, din câte îmi dau seama, Polonia va fi asociată „centrului” Europei cu două viteze, fiind scoasă din rândul statelor „periferice”. Este rezultatul potenţialului demografic şi militar dublu comparativ cu al nostru, dar şi al unui comportament pe măsură în interiorul Uniunii, pentru care dl. Kaczyński, în poziţia ocupată anterior, este direct reponsabil… Polonia, spre deosebire de noi, s-a bătut pentru interesele ei şi a reuşit să şi le facă recunoscute şi respectate. Cu rezultatul că, astăzi, iată, este acceptată în clubul statelor care vor forma „cercul” interior al Uniunii. Noi, din interesele meschine şi personale ale celui care a condus ţara după aderare, nu am făcut absolut nimic în acest sens, instrucţiunile primite de oficialii români timp de 10 ani fiind să „sprijinim consensul”, adică să tăcem din gură, sprijinind interesele celor mari din Uniune …

Q: Dacă suntem de acord că Uniunea înaintează deja cu mai multe viteze, Schengen-ul şi zona euro fiind cele mai convingătoare exemple, în ce viteză se situează România?

A: Cel mai probabil în ultima, întrucât nu facem niciun efort să ne îmbunatăţim poziţia, să încercăm să prindem „cercul” interior, evadând din cercul „exterior”… Scena politică internă este cea care ne domină toată atenţia şi eforturile, de parcă ea ar fi cea care contează exclusiv… Suntem ca un sat izolat de zăpadă de restul lumii, pentru care singurul lucru care contează este cearta dintre primar şi consiliul local. Restul, pentru că nu se vede de zăpada care ne înconjoară, pur şi simplu nu există! Ca struţul care, dacă îşi îngroapă capul în nisip, consideră că este la adăpost.

Q: Care credeţi că va fi poziţia României pe acest subiect în cadrul summit-ului de la Roma din luna martie? Care ar trebui să fie poziţia României pe acest subiect, al Europei cu mai multe viteze? Cât de mult va conta poziţionarea României – indiferent care va fi ea – în această dezbatere europeană?

A: Nu ştiu care va fi poziţia României la summit-ul de la Roma. Îmi doresc să fie una care să combată ideea unei „Europe cu două viteze”, arătând că acest lucru va însemna sfârşitul UE, aşa cum este ea astăzi şi, în paralel, să depună toate eforturile necesare pentru a ne salva, în ultima clipă, din „cercul exterior”, periferic, al Uniunii, intrând în cel „interior”… Mi-e teamă, însă, că se va dovedi prea târziu, pentru că am irosit, aş spune cu o nepăsare criminală, timpul pe care l-am avut la dispoziţie… Să nu uităm ca şi Polonia a avut exact tot atât timp la dispoziţie şi ea a reuşit să treacă în liga superioară, în timp ce noi trebuie să luptăm să evităm retrogradarea… Bineînţeles, dacă ne interesează!

Interviu realizat de Alina Bârgăoanu


Citește și De ce polonezii pot şi noi nu?

About the Author

Alina Bârgăoanu

Alina Bârgăoanu, profesor universitar Jean Monnet la SNSPA, decan al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice; Președinte al Consiliului de Administrație al Institutului European din România; cele mai recente lucrări: „Why Europe? Narratives and Counter-Narratives of European Integration” (2017, Peter Lang), „United by or Against Euroscepticism. An Assessment of Public Attitudes Towards the EU in the Context of the Crisis (2015, Cambridge Scholars); bursier Fulbright (2001- 2002).