Articol de Prof. Univ. Dr. Paul Dobrescu
Cum am putea caracteriza Summit-ul de la Bratislava? O încercare de repatriere a puterii cucerite de „birocraţia” de la Bruxelles. Iniţiatorii bătăliei au fost ţările Grupului de la Visegrad. Momentul nu este deloc rău ales. După Brexit, Uniunea trebuie să arate membrilor săi că este mai avantajos să rămâi decât să pleci. Deci, disponibilitatea de negociere a Bruxelles-ului este mult mai mare. Ce doreşte, în fond, grupul de la Visegrad? Aceste ţări precizează că, pentru a recâştiga încrederea cetăţenilor, trebuie să se revină la principiile înscrise în Tratate, să se renunţe la stilul autoritar al Comisiei, care bombardează statele membre „cu mii de reglementări dictatoriale”. „Este necesar să se întărească rolul parlamentelor naţionale şi să se respecte principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii”. Cele patru state sunt de acord cu crearea unei forţe de apărare comune, dar politica în domeniul migraţiei trebuie să fie bazată pe principiul „solidarităţii flexibile”, iar mecanismele de distribuţie să fie negociate şi acceptate. Ţările Grupului sunt preocupate de tendinţa de „marginalizare” a lor de către Franţa şi Germania, de accentuarea „protecţionismului intra-european”, de decalajul care se prefigurează între Est şi Vest. În acest context, am dori să amintim că a suscitat vii discuţii propunerea făcută de a se aproba un ajutor extern imens ţărilor din nordul şi centrul Africii – în valoare de 75 miliarde euro – program menit să stabilizeze forţa de muncă din regiune şi să diminueze presiunea imigraţionistă.
Din partea Comisiei, Jean Claude-Juncker a prezentat un program în cinci puncte menit să asigure relansarea economică a Uniunii. Planul său se referă la stimularea investiţiilor, crearea unei pieţe unice digitale (digital single market), consolidarea securităţii, crearea unei forţe de apărare europene şi lansarea unei noi scheme de angajare a tinerilor în proiectul european. Este de remarcat preocuparea președintelui Juncker de a evita transformarea Europei într-un continent-simbol al şomajului în rândul tinerilor, aşa cum nu poate fi în nici un fel ocolită stăruinţa sa în relansarea economică a Uniunii. După opinia noastră, cea mai importantă problemă a programului său este crearea unei forţe de apărare comune. O dovedeşte faptul că la dezbateri au participat miniştrii apărării din Franţa şi Germania, ambii susţinând această decizie strategică.
„Trebuie să facem concesii”, a fost aprecierea făcută de către Angela Merkel şi reluată, apoi, în diverse feluri, de către mai mulţi lideri. Concesia este întruchipată de „Declaraţia de la Bratislava”, prin care liderii europeni şi-au acordat un termen de şase luni pentru a elabora „viziunea unei UE atrăgătoare”. De altfel, s-a propus să se elaboreze chiar un program de lucru, „Foaia de parcurs de la Bratislava”, care include, între altele, măsuri cu privire la migraţie şi frontierele externe. Deci să aşteptăm până în martie anul viitor. În ceea ce ne priveşte, mărturisim, nu ne-a mers chiar la inimă acest document. Parcă ar fi fost elaborat cu câteva zile înainte la Bruxelles, pentru că abundă în formule stereotipe, generale, de felul „foaia de parcurs”, „trebuie să îmbunătățim comunicarea cu ceilalți”, „UE nu este perfectă, dar este cel mai bun instrument pe care îl avem”. Ceea ce poate anunţa, peste şase luni, un program nu tocmai spectaculos.
Vin vremuri grele pentru România. Izvorâte nu doar din situaţia precară a ţării, ci mai ales din incapacitatea liderilor săi de a înţelege ce se întâmplă în Uniune şi ce anunţă mişcările care o traversează. Starea Uniunii este recunoscută de liderii ei. De pildă, Jean Claude Juncker precizează cu toată delicateţea – dar fără echivoc – faptul că Uniunea nu este „în forma cea mai bună” şi cheamă la o „agendă pozitivă”. La încheierea Conferinţei, Angela Merkel declara că „trebuie să convenim: Europa se află într-o situaţie critică”. Am fost uimiţi să constatăm că poziţia României este una senină, stereotipă, parcă pogorâtă de pe altă planetă. După încheierea summitului, preşedintele Klaus Iohannis declară: „UE nu e un pacient cronic, ci o reuşită”. Din păcate, este un pacient cronic care, în momentul de faţă, nu-şi găseşte cadenţa. A fost întrecută de SUA, ca putere economică, în ultimii doi ani şi urmează să fie întrecută de China în următorii doi ani. Într-un studiu recent, Zbigniew Brzezinski nici nu o mai menţionează printre puterile reale ale lumii de astăzi. Nu este vorba doar despre faptul că Uniunea a fost zguduită de criza euro, ci mai ales de prelungirea îngrijorătoare a crizei globale pe pământ european, de faptul că Uniunea este sfâşiată de contradicţii şi dispute. Brexit vine să se adauge acestei situaţii. Uniunea riscă să devină „omul bolnav” al lumii dezvoltate. Criza este reală, declinul vizibil, greu de stopat, iar noi spunem prin cea mai autorizată voce că „Uniunea este o poveste de succes”. Nu suntem neapărat de acord cu toate revendicările Grupului de la Visegrad. Dar ele sunt făcute într-un limbaj fără echivoc, şi arată că liderii statelor respective sunt preocupaţi atât de activitatea Bruxelles-ului, cât şi de poziţia ţărilor pe care le reprezintă. Într-un moment de criză reală, cea mai potrivită formă de reacţie este să pui degetul pe rană. Cum să ne privească o ţară ca Grecia, care prin vocea prim-ministrului său spune: „Europa este ca un somnambul care merge într-o direcţie greşită”? Nu suntem în întregime de acord nici cu această formulare. Dar nici nu poţi spune că Uniunea este un alergător de la care aştepţi să doboare un nou record mondial („o poveste de succes”).
Cea mai importantă hotărâre a Summit-ului de la Bratislava este, totuşi, crearea unei forţe de apărare comune. Chiar dacă se precizează că acest lucru va fi făcut în înţelegere şi negociere cu NATO, este limpede că, de acum, vor apărea fricţiuni pe relaţia UE-NATO. Unde se va situa România? Nu ştim. Un lucru apare cert: este nevoie mai mult decât oricând de elaborarea unei poziţii active şi cu multe, multe nuanţe. Vin momentele unor alegeri severe pentru România. Iar noi nu existăm. Sau repetăm formule venite din alte timpuri; am putea spune din alte galaxii.
Citește și:
Alina Bârgăoanu – Unde este România?
Paul Dobrescu – „Uniunea Europeană se află într-o criză existenţială”
