Cronică de Prof. Univ. Dr. Paul Dobrescu
Editura comunicare.ro pune la îndemâna cititorului român o carte de dimensiuni restrânse, dar care nu poate fi lăudată îndeajuns. Avem în vedere lucrarea „S-a sfârșit oare secolul american?” de Joseph Nye Jr. Autorul – personalitate de primă mărime în studiul ştiinţelor politice şi relaţiilor internaţionale – este cel care a lansat formula atât de utilă astăzi „puterea soft”. Decan, apoi profesor la Şcoala de guvernare John F. Kennedy din cadrul Universităţii Harvard, cofondator împreună cu Robert Keoane a teoriei neoliberale în domeniul relaţiilor internaţionale, autor a numeroase lucrări de prestigiu, Joseph Nye Jr. este o prezenţă care impune. Daniel Drezner surprindea cu acuitate statura ştiinţifică a autorului la care ne referim: „Toate drumurile pentru înţelegerea politicii externe americane trec prin Joe Nye”. De altfel, o recunoaştere a acestei contribuţii pe multiple planuri este învederată şi de alegerea sa în diverse poziţii oficiale. De pildă, în octombrie 2014, Secretarul de Stat American John Kerry l-a numit pe Nye în Foreign Affairs Policy Board, forul care discută, periodic, probleme de ordin strategic ale politicii externe americane.
Pentru claritatea discuţiei, este important să limpezim un lucru esenţial. Când spunem „secolul american”, ce înţelegem, de fapt? Primul răspuns: formula numeşte puterea cea mai importantă a momentului, în cazul de faţă America. După opinia noastră, formula aceasta ne trimite la ceva mult mai important. „Secolul american” desemnează nu numai puterea cea mai importantă, ci puterea detaşată a momentului; puterea care modelează dezvoltarea şi care are cea mai mare influenţă asupra evoluţiei de ansamblu a omenirii. Puterea aflată la timona proceselor care definesc o perioadă. Secolul împrumută numele de la superputerea care a ştiut să identifice mai repede o serie de provocări şi a oferit dezlegări de care, mai târziu, beneficiază dacă nu toată lumea, atunci o parte cât mai mare a ei. Este un fel de recunoaştere a contribuţiei unei ţări la modelarea drumului omenirii în ansamblu.
Meritul esenţial al lucrării pe care editura Comunicare.ro o publică este că aşează discuţia despre secolul pe care l-am început de curând într-o perspectivă mai largă. Înlătură analizele simpliste al acestei problematici complexe, cele care întâmpină competiţia „la vârf” pentru supremaţie mondială cu o abordare inspirată mai curând de o întrecere sportivă, de o cursă cu ştafetă. Se urmăresc atuurile unui competitor, se face o sumă a avantajelor şi dezavantajelor şi se declară că „secolul american” se încheie şi va fi înlocuit de „un secol chinez” sau de unul „asiatic”. Titlul lucrării – sub formă de interogaţie – lasă răspunsul deschis şi parcă sugerează cititorului că poate avea propria opţiune, propriul răspuns la o întrebare care, prin consecinţe, ne priveşte pe toţi. Cu scrupulozitatea cercetătorului care îşi reprezintă cu claritate greutatea acestei formule, J. Nye Jr. examinează principalele elemente ale poziţiilor analizate şi le scoate la lumină şubrezenia, inconsistenţa. Dacă secolul american se încheie, atunci ce urmează? Ce secol va începe, ori, în alţi termeni, ce putere va lua locul Americii?
Editura comunicare.ro, 2015, S-a sfărșit oare secolul american?, Josepg S. NYE, JR
Când se discută despre numele pe care îl va purta secolul actual, îndeobşte se are în vedere puterea economică a competitorilor. Iar cei care susţin că secolul american se va încheia au în vedere faptul că puterea americană va cunoaşte un relativ declin în plan economic. Nu este vorba despre faptul că puterea economică americană nu va creşte, ci că alte puteri vor cunoaşte un ritm mai înalt de evoluţie, iar ritmurile de dezvoltare stabilesc pe termen lung ierarhiile economice. Aşa cum recunoaşte şi Joseph Nye Jr., este posibil ca în următoarea perioadă economia chineză să devină mai puternică decât cea americană. Când vorbim despre puterea unui stat, aceasta mai cuprinde cel puţin două domenii (componente) – puterea hard (puterea militară) şi puterea soft – unde poziţia Americii nu este luată cu asalt, în mod real, de niciun competitor. Omenirea va fi confruntată în perioada care vine cu o situaţie atipică: China va beneficia de o anumită preeminenţă în domeniul economic, în timp ce America va conserva o preeminenţă în sfera militară şi culturală. O asemenea situaţie solicită din partea analizei de specialitate multă nuanţă, examinare echilibrată, care să ia în considerare situaţia prezentă, dar şi tendinţele evolutive. În orice caz, proclamarea cu emfază a faptului că „secolul american” ia sfârşit arată că exigenţele minimale ale unei analize obiective nu sunt respectate. Mesajul de fond al cărţii acesta este: suntem departe de a asista la sfârşitul „secolului american”. Pentru următoarele decenii nu există argumente solide de a pune sub semnul întrebării faptul că trăim – şi vom trăi – într-un asemenea secol.
