Succesul hrăneşte succesul

Euro_coins_2

Articol de Prof. Univ. Dr. Paul Dobrescu

Dintotdeauna, mersul banilor a arătat şi mersul dezvoltării. Acolo unde poposeşte banul, se va instala şi dezvoltarea. Cu toate beneficiile ei. De aceea, ni se pare cu totul defazat obiceiul nostru de a consuma tone de ore încercând să descifrăm gestul ori replica unui politician. Şi de a nu privi îndeajuns spre mersul banilor, al capitalului, care ne spune mult mai multe lucruri despre situaţia de azi şi, mai ales, de mâine. Banul merge acolo unde există un viitor cât de cât cert; iar el vine spre a valorifica şansa de câştig care se întrevede.

Zilele acestea, a fost publicat Raportul pe 2016 privind evoluţia Investiţiilor Străine Directe (FDI). Evoluţia a ceea ce se numeşte Greenfield investment, deci a investiţiilor care pornesc de la zero. A acelor investiţii care întemeiază, care inaugurează, care reprezintă un impuls în direcţia dezvoltării reale. De ce este important acest document? Pentru că ne arată mersul transfrontalier al capitalului străin, tendinţele care apar în acest proces. Să precizăm că Investiţiile Străine Directe nu reprezintă singura formă sub care circulă capitalul internaţional, dar este forma cea mai importantă. Această formă arată o implicare activă din partea investitorului, care vine cu bani, cu tehnologie, cu experienţă managerială. De aceea, investiţia directă este un adevărat vector al dezvoltării, sprijinul cel mai important pentru o ţară hotărâtă să se modernizeze.

Datele din acest document se referă la 2015 şi conţine unele evaluări şi pe 2016. În 2015, capitalul investit sub formă de ISD Greenfield a crescut cu 9%, ajungând la un total de $713 miliarde. Acelaşi raport anunţă că evoluţia pe 2016 nu este îmbucurătoare, în anul care a trecut ISD urmând să consemneze un declin de „cel puţin 5%”. Cu impactul corespunzător asupra locurilor de muncă. În ceea ce priveşte perioada 2017-2020, se întrevede o uşoară refacere de cca 3-5 procente anual. Cel mai important fapt semnalat în raport: India depăşeşte China ca ţară de destinaţie a ISD. În 2015, ISD pornite de la zero au crescut pe subcontinentul indian de trei ori, atingând cifra impresionantă de 63 miliarde dolari. Ceea ce plasează această ţară pe prima poziţie, înaintea SUA (unde volumul acestui tip de investiţie se ridică la 59,6 miliarde dolari), şi a Chinei, cu 56,6 miliarde.

A doua mare tendinţă: Asia Pacific rămâne destinaţia preferată a ISD, spre această regiune îndreptându-se 45% din volumul total al acestor investiţii. Dacă ar fi să avem în vedere doar această regiune, atunci anul la care ne referim a marcat o creştere cu 29%, ceea ce înseamnă, implicit, o diminuare sensibilă a volumului de capital străin îndreptat spre alte regiuni. Banul la ban trage, s-ar putea spune. Este şi acest lucru adevărat. Atracţia regiunii este dată de condiţiile pe care le creează pentru profitul corporaţiilor, neîndoielnic. De preocuparea pentru asigurarea stabilităţii, de prezenţa statului, care reprezintă un tip de garanţie că investiţia va fi recuperată, cu profitul corespunzător.

Din punctul de vedere al structurii ISD, pe primul loc se situează investiţiile în domeniul resurselor energetic clasice (cărbune, petrol, gaze naturale), spre acest domeniu îndreptându-se peste 113 miliarde dolari. O evoluţie impresionantă au cunoscut investiţiile în domeniul energiei regenerabile, care au absorbit 76 de miliarde (mai mult de 10 procente din totalul ISD globale). De menţionat că numărul proiectelor în acest domeniu foarte dinamic a crescut cu 50 la sută.

Bun, acesta este circuitul principal al ISD. Dar de unde vin banii? Destinaţia lor, în mare, am arătat-o, dar locul de provenienţă? SUA şi Europa occidentală îşi dispută primul loc, urmate îndeaproape de ţările prospere din Asia Pacific. Această regiune contribuie cu 255 miliarde de dolari la volumul total al ISD (China cu $59 miliarde, Japonia cu $53, Singapore cu $26, Coreea de Sud cu $25, Taiwan cu $18 miliarde etc). Deci, Asia-Pacific este cel mai mare recipient al ISD şi este pe punctul să devină şi cel mai mare exportator în acest domeniu. Ceea ce înseamnă că va câştiga de cel puţin de două ori: o dată din avantajele investiţiilor directe ale corporaţiilor străine, apoi, din profitul pe care îl va încasa din propriile investiţii în străinătate. Poate că ar fi momentul să menţionăm că investiţiile străine ale Chinei au scăzut în anul la care ne referim, pentru că au crescut cele făcute în propria ţară. După părerea noastră, un adevărat semnal care ar trebui receptat şi în Europa occidentală, şi în SUA. Este bun profitul realizat pe diferite meridiane, dar este mai importantă dezvoltarea propriei ţări, atunci când aceasta simte nevoia de investiţii noi.

În ceea ce priveşte România, situaţia este tristă. ISD Greenfield au scăzut dramatic, sub un miliard de dolari. Banii care mai vin în ţară sunt cei trimişi de membrii diasporei. Nu pentru investiţii, ci pentru ajutorul rudelor. În timp ce discutăm şi ne certăm între noi, alţii îşi văd foarte serios de propriul drum. Inclusiv ţări din regiune (cum este Cehia, unde investiţiile de care vorbim au crescut considerabil). Alţii fac economie, noi facem politică; ori, dacă doriţi, demagogie, substitutul nostru preferat pentru politica adevărată.

About the Author

Paul Dobrescu

Paul Dobrescu este profesor universitar la SNSPA, fondatorul Facultății de Comunicare și Relații Publice (FCRP), rector SNSPA în perioada 2008 – 2012; în prezent, conduce editura Comunicare.ro și Centrul de Cercetare în Comunicare din cadrul FCRP; printre cărțile publicate se numără: La ruse de la mondialisation. L’assaut contre la puissance américaine (2015, Paris, L’Harmattan), Un deceniu cât un secol. Secolul lumii emergente (2014), Lumea cu două viteze. Puterile emergente şi ţările dezvoltate (2013), Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane (2010), Geopolitica (2008), Mass media și societatea (2003), Iliescu contra Iliescu (1997), America Americii – California (1993), Computere şi trandafiri sau paradoxurile progresului (1986); a îngrijit și prefațat traducerea în limba română a lucrărilor: R. Kaplan, Răzbunarea geografiei (2014), D. Cohn-Bendit şi G. Verhofstadt, Trezeşte-te, Europa! Manifest pentru o revoluţie postnaţională în Europa (2013), G. Verhofstadt, Ieşirea din criză. Cum poate Europa salva lumea (2012), H. Kissinger, Despre China (2012), W. Lippmann, Opinia Publică (2009).