Articol de Alina Bârgăoanu
Pe 5 februarie, autoritatea antitrust din Germania (Bundeskartellamt) a acuzat în mod oficial Facebook că a abuzat de poziția de monopol de pe piață pentru a colecta datele personale ale uilizatorilor, fără consimțământul acestora. Autoritatea germană solicită colosului digital încetarea „de îndată” a două practici: colectarea de date prin intermediul aplicațiilor găzduite de Facebook (inclusiv aplicațiile aflate în proprietatea Facebook, Whatsapp și Instagram) și urmărirea comportamentului digital al utilizatorilor de Facebook prin intermediul butoanelor Like și Share, integrate în majoritatea site-urilor care există în acest moment; și mai clar, autoritatea federală germană contestă practica Facebook de a realiza profilul utilizatorilor Facebook pe baza comportamentului digital extins, adică a comportamentului explicit de pe platforma digitală Facebook, a comportamentului pe aplicații terțe (inclusiv Whatsapp și Instagram) și a comportamentului pe orice site de Internet (căutări Google, cumpărături sau rezervări online, site-uri de știri online etc): „această combinație între diverse surse de colectare a datelor a permis Facebook să creeze o bază de date unică despre fiecare utilizator”. Potrivit declarației lui Andreas Mundt, președintele autorității germane de reglementare în domeniul concurenței, „singura alegere pe care o are utilizatorul este fie să accepte colectarea și combinarea extinsă a datelor personale, fie să nu aibă un cont de Facebook. Într-o astfel de situație dificilă, nu putem vorbi despre un consimțământ autentic”. Decizia autorității germane, care, pe scurt, „interzice aceste practici” nu este definitivă, Facebook anunțând că va face recurs.
Nu este singura problemă majoră cu care se confruntă Facebook. În acest moment, Comisia Federală pentru Comerț (Federal Trade Commission) din SUA negociază cu Facebook plata unei amenzi de câteva miliarde de dolari, pentru a se evita intentarea unui proces. Până acum, cea mai mare amendă aplicată de către FTC unei companii tehnologice a fost în valoare de 22,5 milioane de dolari, într-o dispută cu Google din 2012. Acuzațiile împotriva Facebook au în vedere tot practicile de colectare a datelor și încălcarea dreptului la confidențialitate al utilizatorilor.
Parlamentul britanic a publicat pe 17 februarie un raport deosebit de dur la adresa colosului tehnologic american, în care se afirmă că „Facebook nu ar trebui lăsat să se comporte ca un gangster în mediul digital” și se solicită guvernului britanic „să investigheze dacă Facebook își folosește în mod incorect poziția dominantă în peisajul social media pentru a a decide cine are succes și cine eșuează”.
Cele trei situații puțin confortabile pentru Facebook au reaprins discuția în spațiul public privind colectarea și utilizarea datelor, dreptul la confidențialitate și la viață privată, intruziunea coloșilor digitali în toate aspectele vieții private, profesionale, sociale și politice. Facebook pare să fie „vedeta” acestor dezbateri, indignări, amenzi, măsuri legislative, dar este vorba despre un curent mai larg, așa numitul „techlash”, reacția adversă împotriva „noilor regi deghizați în rolul de rebeli, de outsideri”, după cum notează Anand Giridharadas, editorialist New York Times și autorul best-seller-ului „Winners Take All: The Elite Charade of Changing the World”); backlash care culminează cu păreri de genul „desființați Silicon Valley”. Tot zilele acestea, Amazon a anunțat că renunță la decizia de a deschide al doilea sediu al companiei la New York. Ne amintim că Amazon inițiase o adevărată competiție între orașele americane, care oferă cele mai mari reduceri de taxe, forța de muncă cea mai calificată, infrastructura cea mai modernă. Uriașa campanie de PR, o dovadă a supremației de netădăguit a „magazinului online universal” în raport cu orice – cu cetățenii, cu guvernul federal, cu autoritățile locale, cu consumatorii, pare că se îndreaptă înspre un fiasco. Și nu este vorba doar despre coloșii digitali reuniți sub acronimul FAGMA (Facebook, Amazon, Google, Microsoft, Apple), ci de întregul ecosistem care se bazează pe Internet, algoritmi, metadate, motoare de căutare. Vezi, de exemplu, un articol recent publicat de Bloomberg privind compania Oracle, nou venită în această discuție aprinsă despre practicile „suspecte” de colectare și utilizare a datelor.
Interesant pentru mine este faptul că toate aceste lucruri apar într-un context de frământare și încleștare fără precedent la nivel global. Putem privi lucrurile și separat, ca și cum nu ar exista nici o legătură între ele. După părerea mea, ar fi o pierdere în analiză. Tot zilele acestea citim despre faptul că Rusia se pregătește de o mega-simulare de răspuns în cazul unui atac cibernetic major, simulare care include și închiderea actualei rețele de Internet (mai precis, testarea independenței și rezilienței „Internetului rusesc”, Rusnet, în cazul deconectării de la rețeaua globală de Internet). Pare ciudat, iar interpretările pot aluneca imediat pe o pantă simplistă: cenzură, Putin, autoritarism, restricționarea accesului populației la informații „libere”, împiedicarea protestelor. Interesant este că, din 2014, în Rusia există o lege care prevede că datele personale ale cetățenilor ruși colectate de companii trebuie să fie stocate pe teritoriu rusesc (acesta fiind motivul formal pentru care LinkedIn este blocat în Rusia).
După cum știm, China are propriul „Facebook” – WeChat; un Facebook „pe steroizi”, o combinație între Facebook, Facebook messenger, Whatsapp, Amazon, Instagram; la fel ca pe Facebook, există conturi individuale (1,0825 miliarde) și pagini publice, ale instituțiilor guvernamentale sau ale companiilor, în număr de peste 20 de milioane. Apoi, vedem cum Germania scoate în afara legii practic tot modelul de business al Facebook (pentru că Facebook pe acest lucru se bazează, pe realizarea și tranzacționarea profilului digital cât mai precis al utilizatorului). Menționăm și amenzile repetate aplicate de către Comisia Europeană gigantului Google.
Este clar că „ceva se întâmplă”, că fiecare actor major realizează că ecosistemul digital reprezintă un spațiu confruntare, în care circulă idei, perspective, informații, narațiuni – expediate de partea adversă cu apelativul peiorativ de „fake news”. Avem de-a face cu o imensă confruntare privind modele politice, de organizare politică și socială, o bătălie pentru interpretare – cine are dreptate, cine e responsabil, cine inspiră mai multă încredere, cine e „bun”, cine e „rău”. Auzim cuvinte grele, aplicate mai ales unora dintre actori: propagandă, cenzură, restricționarea accesului la informație – toate legitime într-o anumită măsură. Dar dincolo de etichetări și formule valabile mai degrabă pentru perioade de mult apuse, actorii mari încearcă – fiecare potrivit înțelegerii și, mai ales, capacității, să se apere, să își protejeze infrastructura pe care circulă idei, perspective, sentimente, interpretări. Unele măsuri par rudimentare, altele utopice; cert este că ele denotă conștientizarea faptului că insfrastructurile de informare și comunicare au devenit infrastructuri critice, a căror protecție este la fel de importantă ca a oricărei alte infrastructuri.
Citește și:
Stereotipurile și dogmele – arma teribilă a fake news-urilor
„Am lăsat lumea în derivă”. Numai că o parte a lumii s-a trezit
Sursa foto: flickr
