Articol de Prof. Univ. Dr. Paul Dobrescu
Cifrele sunt întotdeauna seci, dar ele sintetizează ori anunţă tendinţe foarte importante. Martin Wolf (Financial Times, 7.09.2016) citează unele date dintr-o cercetare recentă a Institutului Peterson. Prima: din 2008 până astăzi, ponderea comerţului în cadrul PIB-ului mondial a rămas aceeaşi. Nu înseamnă că activitatea comercială nu a consemnat evoluţii pozitive, ci că ea nu a mai reprezentat în aceşti ani un factor de creştere suplimentară a PIB-ului mondial. Global Trade Alert face o precizare suplimentară, dar foarte importantă: în perioada martie 2015 – martie 2016, volumul comerţului mondial pur şi simplu a stagnat. În 2007, volumul banilor şi al bunurilor financiare care circulau la nivelul globului deţineau 57 de procente în ansamblul PIB-ului mondial. Astăzi, el nu trece de 36 de procente. În sfârşit, nivelul investiţiilor directe la nivelul globului se situează sub limita maximă atinsă în 2007.
Nu este vorba numai despre cifrele propriu-zise. Se răspândeşte un sentiment de insatisfacţie cvasigeneralizată în legătură cu activitatea comercială a lumii, ca şi când aceasta ar dezavantaja pe toată lumea. De pildă, Donald Trump, impredictibil în multe privinţe, în acest domeniu este extrem de clar. Cum remarcă şi revista The Economist (1 octombrie a.c.): „competiţia incorectă a străinilor a distrus joburile americane”. De aceea, candidatul la preşedinţia SUA promite că va desfiinţa Acordul de liber schimb nord-american (NAFTA), va retrage ţara din Parteneriatul trans-pacific (TPP) şi va declanşa un război comercial cu China. Celălalt candidat, Hillary Clinton, architect al ideii de „pivot to Asia” s-a pronunţat de curând în contra TPP (Trans Pacific Partnership). Ambele poziţii au asimilat într-un fel sau altul reproşul făcut de către specialişti şi sintetizat foarte expresiv de Joseph Stiglitz, potrivit căruia TPP a fost negociat „cu interesele marilor companii pe masă”. Deci nu în interesul SUA, al populaţiei sale, ci al marilor companii.
În Germania, unul dintre cei mai mari exportatori ai lumii, au fost demonstraţii în contra Parteneriatului comercial şi de investiţii transatlantic (TTIP). Un vicecancelar german şi un ministru francez au anunţat că negocierile pe marginea TTIP nu au înregistrat nici un progres; prin urmare, totul se suspendă. Un argument venit din partea germană nu poate să scape: „noi, europenii, nu putem sucomba în faţa cerinţelor americane”.
Care ar putea fi semnificaţia acestor cifre, date, atitudini? Este limpede că activitatea comercială nu mai joacă rolul de motor al creşterii economice mondiale. Veţi spune: aceasta este situaţia! Lucrurile nu sunt aşa simple. Comerţul a reprezentat dintotdeauna cel mai important instrument al destinderii, al cooperării şi, dacă vreţi, al păcii. Nivelul comerţului este indicatorul cel mai expresiv al stării lumii. Dacă există un comerţ bogat, câştigă toată lumea şi se bucură toată lumea. Destinderea şi cooperarea se instalează ca rezultate normale şi durabile. Când comerţul intră în declin, semnalul este limpede: nu vin vremuri bune. Deci există toate motivele de îngrijorare.
Acelaşi proces este interpretat şi într-o altă cheie: ca un semn sigur al declinului procesului de globalizare şi al afirmării unui nou val de protecţionism. Propoziţia cheie a globalizării aceasta este: intensificarea fluxurilor de tot felul. Observăm însă că acestea scad, fie ca intensitate, fie chiar ca volum absolut. De ce au scăzut fluxurile? O explicaţie este chiar scăderea ritmului de creştere economică la nivelul planetei. Ţara care a reprezentat o adevărată locomotivă economică în perioada post-criză – China – a consemnat şi ea ritmuri mult mai modeste de creştere. De ce, totuşi, fluxurile financiare nu mai „călătoresc”? O parte dintre ele sunt „chemate” în ţara de origine pentru a ajuta la relansarea economică; altele încep să fie întâmpinate cu precauţie la graniţele peste care vor să treacă. S-a constatat că aceste fluxuri, mai ales cele pe termen scurt, nu aduc neapărat avantaje.
Cum să explicăm faptul, paradoxal, că ţara care a lansat globalizarea – SUA – este acum rezervată faţă de concurenţa de peste ocean şi pledează pentru desfiinţarea TTP, considerat o adevărată încununare a politicii economice americane? Din punctul nostru de vedere, explicaţia pe care o oferă Mervyn King, fost guvernator al Băncii Angliei, este cea mai convingătoare. Sunt ţări care, datorită unor politici economice adoptate la timp, au devenit extrem de competitive şi au acumulat imense surplusuri comerciale. Germania şi China se află printre acestea. Este puţin probabil ca ele să renunţe la avantajul pe care îl deţin. Cât timp un grup restrâns de ţări va avea mari surplusuri comerciale, celelalte state vor fi debitoare. Vor exista câteva “Germanii” şi numeroase “Grecii”. Fără instituirea unei noi ordini economice internaţionale, care să echilibreze balanţa comercială a lumii, situaţia nu va putea fi corectată. Există deja – şi se va accentua – starea de război purtat cu alte mijloace.
