Articol de Gabriela Drăgan
Gabriela Drăgan este director general al IER, prof.univ.dr., facultatea de Relații Economice Internaționale, ASE, cadru asociat la SNSPA și URA, e-mail: gabriela.dragan@ier.ro
UE, dar și democrația europeană par a fi atacate din interior de un virus pe care, o lungă perioadă de timp, l-am considerat drept unul benign, virusul euroscepticismului. Suntem oare conștienți de dimensiunea fenomenului? De riscurile serioase care derivă din împrăștierea/răspândirea rapidă a acestuia? Pe fondul unor frustrări/nemulțumiri, de cele mai multe ori justificate, dar gestionate necorespunzător, el a ajuns deja să afecteze zone esențiale ale mecanismului politic și instituțional al UE. Centre de decizie comunitare și naționale, precum unele parlamente și guverne naționale, Parlamentul European (PE) și, prin consecință, Consiliile (Consiliul European și Consiliul UE) sunt deja afectate de acest virus. De aici și până la promovarea unui nou „model” de dezvoltare în Uniunea Europeană (unul al democrațiilor ne-liberale?) nu mai e decât un pas.
Voi face doar o selecție (nu întâmplătoare) a câtorva din evenimentele ultimilor doi ani. În mai 2014, la alegerile pentru PE, pentru prima dată de la momentul primelor alegeri din 1979, în patru state UE, dintre care unul fondator (Franța), competiția a fost câștigată de partide eurosceptice[1]. În același an, în iulie 2014, aflat la Băile Tușnad la o școală de vară, Victor Orban, prim-ministrul Ungariei, promova un nou concept politic, pe cel de democrație ne-liberală, explicându-ne că o democrație nu trebuie să fie în mod obligatoriu liberală și că, noua democrație pe care dorește să o construiască în Ungaria, fără a nega valorile fundamentale ale liberalismului, precum libertatea, etc. , nu va face din această ideologie un element central al organizării statului, ci, dimpotrivă, va veni cu o abordare specifică, națională[2]. În acest context, mai putem crede întâmplător faptul că, în Ungaria, la alegerile pentru Parlamentul European, formațiunea de extremă dreaptă, Jobbick, s-a plasat pe locul doi?
Enumerarea noastră continuă: în noiembrie 2015 au loc alegeri prezidențiale în Polonia, țara care a reprezentat „povestea de succes a extinderii spre Est a UE”. Rezultatul? Pe primul loc s-a plasat un partid eurosceptic, Lege și Justiție, al cărui lider, Jaroslaw Kaczynski, nu a făcut niciodată un secret din relația strânsă pe care o are cu liderul maghiar Victor Orban, dar și din faptul că și-ar dori să creeze o nouă „Budapesta în Varșovia”.
Anul 2016: la începutul lunii martie, la alegerile parlamentare din Slovacia, câștigate de partidul de stânga condus de Robert Fico, își face apariția, pentru prima dată în parlamentul slovac (subliniez, în urma unor alegeri democratice), partidul de extremă dreaptă, Kotleba [People’s Party Our Slovakia]. În fine, o ultimă informație legată de alegerile regionale din Germania, din 13 martie, organizate în trei landuri, Baden-Württemberg (cu o populație de 10.6 milioane, apropiată de dimensiunile unor state precum Belgia sau Portugalia), Rhineland-Palatinate (populație de 4 milioane) și Saxony-Anhalt (populație de 2 milioane). Rezultatele obținute? Un partid apărut ca din neant, Alternativa pentru Germania, declarat eurosceptic și național-conservator, s-a plasat în top 3 în fiecare din cele trei regiuni (de reținut că partidul a fost înregistrat înainte de alegerile pentru PE, în 2013, și a obținut 7 din cele 96 de locuri ale Germaniei, cu 7.1% din voturi). Nu sunt necesare analize suplimentare sofisticate pentru a constata și orienta electoratul german către partide și mesaje electorale eurosceptice.
Evenimentele pe care le-am trecut succint în revistă nu fac decât să reflecte dar, să se și reflecte, în rezultatele înregistrate de ultimele Eurobarometre. Astfel, conform Eurobarometrului Standard 83[3] (primăvara 2015), la întrebarea legată de imaginea pe care o are UE în ochii cetățenilor, circa 41% din populația UE răspunde că are o imagine pozitivă despre UE. Aparent rezultatele semnifică o ușoară îmbunătățire în raport cu minimele istorice atinse în anii 2011, 2012 și 2013, când ponderea celor care aveau o imagine pozitivă despre UE a fost egalată de ponderea celor care aveau o imagine negativă (30%, favorabili, față de 29%, critici față de UE, în 2012). Mutația este ușor de observat dacă ne raportăm la perioada 2006-2009, când procentul populației total favorabile UE era în jur de 50%. Dacă vom corela însă răspunsul la această întrebare cu cel legat de întrebarea privind primele trei îngrijorări la nivelul cetățenilor europeni, în care imigrația ocupă primul loc, depășind cu mult îngrijorările, de acum tradiționale, privind economia și șomajul, putem anticipa, în viitorul Eurobarometru, o reîntoarcere la valorile anilor 2010 sau chiar la valori mult mai puțin favorabile imaginii UE.
Instantaneu din Workshopul Jean Monnet Chair „Communicating Europe to Europeans”. De la stânga la dreapta: Loredana Radu, Gabriela Drăgan, Alina Bârgăoanu (director Convorbiri Europene) și Alexandru Coita.
Dimensiunile rezultatelor înregistrate în ultimii ani, dincolo de limitele inerente oricărei cercetări sociologice, sunt îngrijorătoare, mai ales dacă sunt corelate cu mutațiile ușor observabile în peisajul politic european. Ele reflectă nu doar ușoare ajustări în starea de spirit a populației europene, ci anunță posibile schimbări tectonice. Evident, ne putem întreba cât de previzibile erau aceste evoluții și cât de mult ar fi putut sau ar putea fi ele fi stopate, diminuate sau măcar controlate prin politici adecvate. Întrebările sunt justificate, de vreme ce iată, părem a fi din nou luați prin surprindere, așa cum s-a mai întâmplat de altfel în ultimele decenii, fie în cazul căderii comunismului, al crizei economico-financiare sau al foarte recentei crize a imigranților, etc.
Și, pentru că nu vreau să fac nici un fel de predicții (conform butadei „niciodată să nu faci predicții, îndeosebi despre viitor”) închei prin a aminti doar rezultatele unui foarte recent studiu realizat de Universitatea din Edinburgh (publicat pe 10 martie 2016)[4]. La întrebarea privind opinia celor intervievați despre un necesar referendum și în țara lor, după modelul referendumului din Marea Britanie, 53% dintre francezi au răspuns afirmativ (de menționat însă că, după francezi, 49% din suedezi, 47% din spanioli, 45% din germani, 39% din polonezi și 38% din irlandezi s-au pronunțat și ei în favoarea unui referendum privind apartenența la UE). Dacă avem în vedere și faptul că un candidat precum Marine Le Pen creează deja frisoane la alegerile din 2017 din Franța (pe modelul patentat deja de Donald Trump în SUA), întrebarea, care părea absurdă cu ceva mai mulți ani în urmă, poate fi deja pusă: care ar fi rezultatele unui referendum despre un posibil Frexit? Prin urmare, fără a face predicții, putem fi însă cu toții de acord că întârzierile în identificarea corectă și în aplicarea unui anti-virus extrem de necesar vor crește exponențial riscul răspândirii noilor „modele” de dezvoltare consecința directă putand fi dezintegrarea modelului tradițional de democrație, pe care se sprijină în prezent UE.
[1] Syriza (Coaliția Stângii Radicale) în Grecia, Frontul Național în Franța (25% din voturi), Partidul Popular Danez (DF) în Danemarca și UKIP în Marea Britanie, în vreme ce Jobbik din Ungaria, a ocupat locul al doilea. Informații detaliate în studiul IER, seria de Studii de Strategie și Politici – SPOS 2015, Sergiu Gherghina (coordonator, Combaterea euroscepticismului, extremismului/radicalizării și consolidarea încrederii în valorile europene, p.27.
[2] “Națiunea maghiară nu este o simplă sumă de indivizi, ci o comunitate care trebuie să fie organizată, consolidată și dezvoltată, și în acest sens, noul stat pe care-l construim este un stat ne-liberal, un stat non-liberal. El nu neagă valorile fundamentale ale liberalismului, libertatea, etc. Dar nu face din această ideologie un element central al organizării statului, ci, în schimb, aplică o abordare specifică, națională”, traducerea îmi aparține, sursa în engleză este disponibilă pe
[3] Eurobarometrul Standard 83, http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb83/eb83_first_fr.pdf
[4] Euractiv, https://www.euractiv.com/section/uk-europe/news/majority-of-french-back-holding-frexit-referendum/
Citește despre recenzia volumului și studii de impact ale IER.
