Moment istoric: FMI se detaşează de agenda neoliberală

Articol de Prof. Univ. Dr. Paul Dobrescu

Numărul pe iunie a.c. al revistei Finance and Development publică un articol, „Neoliberalism: Oversold”, care va fi amintit mulţi ani de acum înainte. De ce? Pentru că ia în discuţie, în spirit critic, două propoziţii de bază ale agendei neoliberale marcând, în felul acesta, o detaşare netă de respectiva agendă. Să precizăm că autorii materialului de care vorbim sunt Jonathan D. Ostry, director adjunct al Departamentului de cercetare al FMI, Prakash Loungani, şef de divizie şi Davide Furceri, economist în cadrul aceluiaşi departament. Deci avem de-a face cu un articol realizat şi publicat sub egida FMI. Trăim un moment în care acest organism internaţional îşi regândeşte filozofia financiară. Să nu ne imaginăm că este un proces care se va petrece de astăzi pe mâine. Dar startul a fost luat.

Mai este ceva de menţionat. În ultima vreme, au mai fost publicate puncte de vedere critice cu privire la agenda financiară a neoliberalismului (pe care o regăsim identic în poziţiile FMI). Autorii articolului de care ne ocupăm sunt cercetători. Judecăţile sunt măsurate şi caută o linie de echilibru (un subtitlu al articolului chiar aşa este intitulat: în căutarea soluţiei echilibrate). În acest context, atrage atenţia o formulare: „sunt multe lucruri de salutat în agenda neoliberală”. Apare evident efortul de a evita o interpretare care să intre în coliziune directă cu ansamblul construcţiei neoliberale. Tocmai de aceea, analiza este şi convingătoare, şi simptomatică. Ea nu este politică la suprafaţă, dar este politică în sensul profund al termenului: arată că propoziţii de bază ale agendei neoliberale nu lucrează, nu asigură ceea ce au promis că asigură. „Propria noastră evaluare a agendei (neoliberale n.n.) se limitează la cercetarea efectelor produse de două tipuri de politici: îndepărtarea restricţiilor privind mişcarea capitalului la nivel global şi consolidarea fiscală, numită uneori şi „austeritate”, care reprezintă ghidul politicilor de reducere a deficitelor şi datoriei”. Chiar focalizată doar asupra a două politici specifice, analiza nu se soldează neapărat cu concluzii confortabile: influenţa acestor politici asupra creşterii economice este nesigură, în timp ce impactul lor asupra inegalităţii se dovedeşte „proeminent”, iar inegalitatea afectează „sustenabilitatea creşterii”.

Studiul de care vorbim degajă o concluzie clară: este timpul unei lecturi critice şi nuanţate asupra circulaţiei libere a capitalului; când acest proces se materializează în investiţii directe, el aduce beneficii de netăgăduit; dar când ia forma investiţiilor de portofoliu sau a fondurilor speculative? Utilitatea circulaţiei capitalului este developată de un fapt precis: mişcarea respectivă este ghidată de interese pe termen lung (cum este cazul investiţiilor directe) sau, dimpotrivă, de interese de azi pe mâine. Acest ultim tip de circulaţie nu doar că nu are o utilitate reală, dar este responsabil de creşterile artificiale şi de prăbuşirile spectaculoase din ultima vreme, de îndesirea fenomenelor de instabilitate financiară, de crizele tot mai frecvente.

Al doilea grup de probleme este legat de ceea ce numim consolidarea fiscală. Problemă complexă, care implică multe componente, măsuri, angajamente. La nivelul discuţiei publice, consolidarea fiscală este înţeleasă cu austeritate. Percepţia nu este greşită, pentru că în ultimii ani FMI a fost preocupat de ritmul cu care guvernele reduc datoriile. Numai că şi aici trebuie găsită o linie de echilibru: dacă acest lucru este făcut într-un ritm prea scăzut, pieţele financiare intră în trepidaţii, dacă ritmul este prea ridicat, atunci este afectat procesul de refacere economică. De aceea, autorii introduc distincţii clare. Ţările cu „un spaţiu fiscal amplu” (ceea ce trimite la structura datoriei, la capacitatea de plată etc.) pot trăi foarte bine şi cu datorii chiar mari; în orice caz, scăderea datoriei trebuie să se facă „organic prin intermediul creşterii”. Păşim pe un teritoriu care reprezintă apanajul specialiştilor. Important este să subliniem, în acord cu autorii, că politicile de până acum în domeniul consolidării fiscale nu au restartat dezvoltarea. „În practică, perioadele de consolidare fiscală au fost urmate, pe ansamblu, mai degrabă de descreşteri decât de creşteri ale producţiei”. Un accent special este pus pe impactul negativ al acestor politici asupra creşterii inegalităţii sociale, fenomen care influenţează, pe termen mediu, nu doar nivelul cererii, ci chiar creşterea economică şi stabilitatea socială.

Concluzia studiului este şi ea echilibrată, dar lipsită de echivoc: evoluţiile din ultimii ani solicită abandonarea unor poziţii postulate cândva şi revenirea la un pragmatism care să favorizeze performanţa (în cazul nostru creşterea economică). „Oamenii politici – şi instituţiile care îi consiliază, precum FMI – trebuie să se ghideze nu de poziții adoptate anterior, ci de ceea ce funcționează”.

About the Author

Paul Dobrescu

Paul Dobrescu este profesor universitar la SNSPA, fondatorul Facultății de Comunicare și Relații Publice (FCRP), rector SNSPA în perioada 2008 – 2012; în prezent, conduce editura Comunicare.ro și Centrul de Cercetare în Comunicare din cadrul FCRP; printre cărțile publicate se numără: La ruse de la mondialisation. L’assaut contre la puissance américaine (2015, Paris, L’Harmattan), Un deceniu cât un secol. Secolul lumii emergente (2014), Lumea cu două viteze. Puterile emergente şi ţările dezvoltate (2013), Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane (2010), Geopolitica (2008), Mass media și societatea (2003), Iliescu contra Iliescu (1997), America Americii – California (1993), Computere şi trandafiri sau paradoxurile progresului (1986); a îngrijit și prefațat traducerea în limba română a lucrărilor: R. Kaplan, Răzbunarea geografiei (2014), D. Cohn-Bendit şi G. Verhofstadt, Trezeşte-te, Europa! Manifest pentru o revoluţie postnaţională în Europa (2013), G. Verhofstadt, Ieşirea din criză. Cum poate Europa salva lumea (2012), H. Kissinger, Despre China (2012), W. Lippmann, Opinia Publică (2009).