Articol de dr. Flavia Alupei-Durach
Going local este una dintre cele mai notabile iniţiative ale Comisiei Europene în domeniul politicii de comunicare, având ca dublu scop adaptarea la noile tehnologii digitale şi particularizarea mesajelor pentru comunităţile locale. Parafrazând această familiară sintagmă, suntem de părere că strategia de comunicare a grupării teroriste ISIS este una opusă: going global. Obiectivele de comunicare principale ale ISIS sunt răspândirea terorii în lumea occidentală, proiectarea simbolică a puterii organizaţiei şi recrutarea de noi adepţi, atât din sfera Orientului Mijlociu, cât şi din Europa.
În atingerea acestor scopuri, gruparea se foloseşte cu o abilitate tulburătoare de toate instrumentele social media aflate la dispoziţie. Este un peisaj mediatic complet diferit de cel în care acţiona, spre exemplu, al-Qaeda. Aceasta din urmă se folosea de posturile de ştiri pentru a face publice mesajele şi înregistrările sale, în timp ce ISIS a recurs de la bun început la urcarea şi distribuirea direct în mediul online a imaginilor terifiante cu decapitări. La prima vedere, nu este o diferenţă majoră între cele două practici. Cu toate acestea, la o analiză mai atentă, descoperim că reţelele sociale pun la dispoziţia grupării fundamentaliste două arme imbatabile: controlul şi multiplicarea exponenţială a informaţiei. Atunci când este comunicat un mesaj către o organizaţie media tradiţională, aceasta utilizează propriile filtre pentru a selecta, organiza şi interpreta informaţia. Emiţătorul pierde controlul asupra conţinutului, frecvenţei şi momentului difuzării. În schimb, social media transformă orice utilizator în creator de conţinut necenzurat. Mai mult decât atât, există posibilităţi aproape nelimitate de multiplicare a mesajului, prin retransmitere (share, retweet) din partea celorlalţi utilizatori. Platforme precum Facebook sau Twitter oferă posibilitatea tehnică de a grupa postările sub o anumită etichetă (hashtag), cu o structură-tip: simbolul #, urmat de cuvântul sau sintagma cheie alese de utilizator. Astfel, algoritmul de căutare se simplifică semnificativ. Spre exemplu, două hashtag-uri ISIS cu largă notorietate sunt #AllEyesonISIS şi #CalamityWillBefallUS (trad. aprox. #Toţi ochii pe ISIS şi, respectiv, #Dezastrul va lovi SUA).
ISIS produce în principal două tipuri de conţinut online: comunicate de presă privind victoriile sale (inclusiv rapoarte anuale) şi mesaje propagandistice (diseminate în mediul online sub formă de text, imagini şi înregistrări video) cu scopul recrutării de adepţi în rândul cetăţenilor din Europa, SUA, Australia şi nu numai. Un studiu publicat recent la Washington oferă o imagine detaliată a dimensiunii activităţii ISIS pe reţelele sociale. Cifrele vorbesc de la sine şi sunt alarmante. În perioada supusă analizei (septembrie-decembrie 2014), cel puţin 46000 de conturi Twitter au fost folosite de adepţii ISIS, majoritatea putând fi localizate geografic în teritoriile controlate de ISIS în Siria şi Irak. Dintre acestea, cel puţin 1000 au fost suspendate. Unul din cinci utilizatori ISIS a preferat limba engleză în utilizarea platformei de microblogging. Fiecare cont avea aproximativ 1000 de abonaţi (followers), care aveau la rândul lor opţiunea de a redistribui conţinutul.
Twitter este o platformă preferată pentru gradul mai ridicat de anonimitate pe care îl conferă comparativ cu Facebook sau forumurile online, precum şi pentru uşurinţa creării de conturi noi atunci când cele iniţiale au fost suspendate. Cu toate acestea, nici YouTube, platforma specializată pe conţinut video, nu este ignorată. Încă de anul trecut, ISIS a început să posteze aici o serie de video-uri numite ”Mujatweets”, care prezintă organizaţia ca pe una caritabilă, iubită de civili şi destinată edificării unei societăţi ideale. Înregistrări propagandistice în vederea recrutării sunt de asemenea diseminate aici. Serviciul Telegram, care oferă posibilitatea de a face schimb de mesaje în mod anonim, este folosit pentru pregătirea şi informarea recruţilor asupra fabricării de bombe artizanale, importului de armament, precum şi asupra planificării corecte a unui atac sinucigaş.
Care este impactul acestor sofisticate şi agresive campanii social media? Unul suficient de consistent pentru a nu putea fi ignorat. ISIS se foloseşte cu succes de social media pentru a induce un caracter profetic şi apocaliptic mişcării, persuadând astfel simpatizanţii nehotărâţi să acţioneze. Recrutările în rândurile cetăţenilor din afara Orientului Mijlociu se fac mai uşor. De exemplu, autorităţile apreciază că aproximativ 150 de cetăţeni australieni luptă pentru ISIS în Irak şi Siria. În total, în rândurile luptorilor ISIS s-ar afla în jur de 3000 de străini, dintre care cel puţin 500 provin din Europa (Franţa, Marea Britanie şi nu numai). Organizaţia adaptează comunicarea social media scopurilor imediate de intimidare şi teroare. ISIS a revendicat atacurile de la Paris folosindu-se de mesageria Telegram, comunicatul fiind distribuit apoi de adepţii grupării pe Twitter şi preluat pe scară largă de mass media tradiţionale. Mesajul conţinea numeroase ironii la adresa statului francez, dar şi ameninţări: Parisul este doar „primul lovit de furtună”, „Franţa şi celelalte state care procedează ca ea să ştie că rămân în fruntea listei ca ţinte ale Statului Islamic”.
În mod evident, ISIS manifestă un grad ridicat de sofisticare în utilizarea reţelelor sociale. Occidentul, din poziţia sa egocentristă, trebuie să accepte faptul că o organizaţie care se opune cu înverşunare valorilor occidentale şi care pare redusă la un oarecare nivel de barbarie, poate să utilizeze social media mai eficient decât multe departamente de comunicare din instituţiile lumii „civilizate”. Războiul împotriva terorii se multiplică, desfăşurându-se în prezent atât în offline (pe teren), cât şi în online.
Ne întrebăm: concret, ce este de făcut? Gruparea de hackeri Anonymous este hotărâtă să răspundă cu aceeaşi monedă: se foloseşte de social media pentru a discredita şi intimida organizaţia ISIS. Utilizând unul dintre conturile sale de Twitter, Anonymous a declarat război Statului Islamic, arogându-şi ironic şi calitatea de hackeri mai pricepuţi decât omologii terorişti. În plus, într-o înregistrare devenită deja celebră, un reprezentant mascat al Anonymous anunţă: „Vă vom vâna exact aşa cum am făcut cu cei responsabili de atacul asupra Charlie Hebdo”. Un raport al Foreign Policy estimează că Anonymous a scos din funcţiune 149 de website-uri, a marcat ca aparţinând grupării peste 100000 de conturi de Twitter şi a raportat peste 5000 de clipuri video de propagandă.
“Islamic State (IS) insurgents, Anbar Province, Iraq” by Islamic State (IS) – http://www.examiner.com/slideshow/islamic-state-is-isis-isil#slide=1. Licensed under PD-US via Wikipedia – https://en.wikipedia.org/wiki/File:Islamic_State_(IS)_insurgents,_Anbar_Province,_Iraq.jpg#/media/File:Islamic_State_(IS)_insurgents,_Anbar_Province,_Iraq.jpg
Cu toate acestea, activitatea hackerilor poate fi contraproductivă, limitând capacitatea serviciilor secrete de a supraveghea activitatea online a membrilor ISIS şi, pe cale de consecinţă, de a preveni alte atacuri teroriste. Studiul think thank-ului american Brookings, deja menţionat mai sus, atrage atenţia, fără să conteste eficienţa măsurii, asupra unui tip de risc asociat dezactivării sistematice a conturilor de pe reţelele sociale. Chiar dacă aceasta este o manieră de a limita eficienţa grupării, consecinţa directă este izolarea online a adepţilor ISIS, sporind astfel viteza şi intensitatea procesului de radicalizare în cazul noilor participanţi. Cea mai mare utilitate o are suspendarea conturilor adepţilor ISIS cu o activitate online deosebit de intensă, blocând astfel răspândirea într-un ritm nenatural a mesajelor propagandistice.
Măsurile punctuale de mai sus se adresează doar unei laturi a problemei, şi anume blocarea accesului propriu-zis al membrilor grupării teroriste la instrumentele social media. Ar fi utopic să presupunem că iniţiativele de acest tip pot avea un succes răsunător, cât timp Internetul în sine este un spaţiu infinit, iar pe platformele digitale pot fi create un număr nelimitat de conturi. În plus, tehnicile de criptare a mesajelor depăşesc de multe ori competenţa specialiştilor şi a hackerilor, sau, în cel mai bun caz, fac din misiunea de spargere a codurilor o mare consumatoare de timp şi resurse. Din punctul de vedere al specialistului în comunicare, subliniez importanţa mesajului, indiferent de canalul pe care este acesta diseminat. De aceea, combaterea activităţii ISIS pe reţelele sociale trebuie să includă şi o componentă de contrapropagandă, pentru a străpunge bariera ideologică dintre lumea islamică de tip fundamentalist şi lumea occidentală. Este responsabilitatea tuturor specialiştilor, instituţiilor şi statelor implicate în lupta împotriva terorismului să cunoască mai bine publicul predilect al mesajelor ISIS, să identifice particularităţile socio-demografice, sistemul de credinţe şi valori, precum şi motivaţiile acestora de a se angaja în acte de terorism. Pe fondul construirii unui profil corect al teroristului infiltrat şi, aparent, satisfăcător integrat în inima Europei, pot fi elaborate şi diseminate în social media mesajele corespunzătoare de contrapropagandă. În viitor, lupta contra terorii va fi şi comunicaţională, nu numai militară.
