Recenzie de Dr. Flavia Alupei-Durach, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, SNSPA, Bucureşti
Noua apariţie editorială a editurii comunicare.ro este una de excepţie, atât prin actualitatea temei – iminenţa eşecului sistemului capitalist, cât şi prin reunirea, în paginile aceluiaşi volum, a cinci legende ale comunităţii academice din sfera ştiinţelor sociale: Immanuel Wallerstein, Randall Collins, Michael Mann, Georgi Derluguian şi Craig Calhoun.
Ineditul acestei cărţi, pe care o putem considera de căpătâi pentru înţelegerea capitalismului ca sistem social supus naşterii, transformării şi dipariţiei, este dat de caracterul dialogic menţinut de la primele până la ultimele file. Autorii se reunesc în semnarea primului şi ultimului capitol, cele în care sunt trasate punctele comune de vedere, dar şi cele de disjuncţie, dând naştere unei dezbateri ştiinţifice ale cărei implicaţii sunt deopotrivă pragmatice, incitante şi inovatoare. Mai mult decât atât, un cititor atent va descoperi că firul roşu al tuturor capitolelor este tocmai raportarea permanentă la punctele de vedere al celorlalţi coautori, pentru a le amenda sau a le susţine, evitând astfel cu succes o expunere „în orb”, egocentristă.
Cei cinci cercetători analizează, făcând recurs la lecţiile memorabile ale istoriei, problema supravieţuirii capitalismului, în pofida crizelor structurale pe care acesta le traversează. Nu asistăm la un simplu exerciţiu retrospectiv, ci la un fascinant demers de predicţie a unui viitor posibil, dar încă reversibil şi gestionabil cu mijloacele prezentului. Argumentaţia autorilor porneşte de la constatarea inconfortabilă că viitorul imediat anunţă o schimbare importantă, dincolo de ciclicitatea binecunoscută în cadrul teoriilor macroeconomice. Se întrevede o criză structurală mult mai puternică decât recenta mare recesiune care reprezintă doar prologul perioadei de tulburări şi transformări.
Viziunile diferite asupra crizei structurale converg pentru a desluşi faţetele şi unghiurile uneia dintre cele mai complexe desfăşurări a istoriei: sistemul capitalist. Immanuel Wallerstein este cel mai tranşant: capitalismul este un sistem, deci are o durata limitată de viaţă. Întrebarea corecta nu este „Dacă?”; miza este de a afla când va avea loc prăbuşirea. Reputatul sociolog proiectează criza majoră pe parcursul următoarelor trei sau patru decenii, sub presiunea costurilor ecologice, sociale, globalizăriii şi creşterii exponenţiale a populaţiei globului. Mai mult decât atât, ne aflăm chiar în mijlocul luptei pentru un sistem succesor, definit ca fiind, cel mai probabil, „relativ democratic şi relativ egalitarist”.
Randall Collins are o abordare mai specifică asupra vulnerabilităţii capitalismului: fenomenul şomajului, accentuat pe măsură ce noua tehnologie a informaţiei desfinţează prin inutilitate mai multe locuri de muncă decât cele cărora le dă naştere. Ca urmare a creării unei spirale ascendente a şomajului, Collins estimează că atunci când două treimi din clasa de mijloc educată de pe glob va intra în şomaj, repercusiunile politice şi sociale vor duce la o luptă disperată pentru salvarea sistemului. Autorul identifică cinci căi de salvare, considerate blocate, şi apreciază că o criză finală este probabil să aibă loc în jurul anului 2040. Viitorul va fi complicat şi de alte tendinţe exterioare sistemului, precum inegalitatea globală, conflictele religioase şi etnice, războiul şi criza ecologică.
Referitor la tendinţele care agravează criza capitalismului, Michael Mann identifică drept probleme profunde ale contemporaneităţii politica, geopolitica militară, ideologia, confruntările între regiunile globului şi, mai presus de toate, ameninţarea supremă a crizei ecologice. Mai mult decât atât, acesta respinge viziunea sistemică asupra capitalismului. Capitalismul, argumentează autorul, este influenţat nu de un ciclu de viaţă predeterminat, ci de multiple reţele de putere care se suprapun, fiecare cu propriul lanţ cauzal distinct.
Revenind asupra abordării sistemice, Georgi Derluguian se raportează la vechile predicţii ale lui Collins şi Wallerstein din perspectiva experimentului sovietic. Recursul la trecut nu face decât să faciliteze raportarea la viitor, concluzia în acest sens fiind că Revoluţia Bolşevică din 1917, nu este, din fericire, foarte relevantă pentru prezicerea felului în care va arăta sfârşitul capitalismului. Acesta din urmă este mai probabil să fie provocat de mobilizări civice de masă.
Craig Calhoun analizează ameninţările din prezent la adresa capitalismului, argumentând că răspunsul la aceste ameninţări poate duce la reformă şi, implicit, la salvarea acestuia. Capitalismul s-ar putea să fie distrus de contradicţii interne, inclusiv tendinţa de a produce crize şi intensificarea specifică a riscurilor care a însoţit financializarea asimetrică în mare parte a lumii. Viziunea reconfortantă a autorului este aceea a unei tranziţii paşnice: sistemul mondial este probabil să îşi piardă în viitor coeziunea în favoarea structurilor regionale concurente – iar capitalismul poate să aibă o importanţă crescută în unele, dar nu şi în altele.
După cum menţionam la început, este un exerciuţiu fascinant pentru cititor să urmărească punctele convergente şi cele diverente din scenariile expuse de cei cinci distinşi cercetători. Meritul deosebit al abordării este că nu cade în capcana ridicării unui nou turn Babel, în care viziunile sunt atât de distincte încât devin neinteligibile; din contră, putem identifica suficiente puncte de inflexiune comune care să păstreze coerenţa şi caracterul edificator al textului. Autorii au în comun evaluarea lucidă a prezentului şi enumerarea onestă şi echilibrată a ameninţărilor pentru viitor, ameninţări care nu sunt cu toatele intrinseci sistemului capitalist, dar care sunt uneori acutizate de funcţionarea acestuia. De asemenea, autorii au în comun încrederea neclintită că o bună înţelegere a mişcărilor istorice din trecut fundamentează elaborarea predicţiilor pentru viitor, în ciuda unui prezent dominat de incertitudini. Baza teoretică comună a tuturor capitolelor aparţine sociologiei macro-istorice, iar diferenţele specifice rezidă, mai degrabă, în interpretarea diferită a cauzalităţilor şi a anumitor mecanisme specifice.
În cuvintele autorilor, „Unghiurile neconvenţionale şi perspectiva panoramică ne permit să întrezărim problemele şi posibilităţile îndepărtate care sunt de obicei evitate sau desconsiderate de opiniile tradiţionale. Mai mult, diferenţele de perspectivă ar trebui să permită verificarea teoriilor pentru a identifica posibilele puncte ce au fost trecute cu vederea (şi care cu siguranță că există), precum şi posibilele puncte de intersecţie dintre teorii.” (p. 287). Prin urmare, volumul „Are capitalismul un viitor?” nu cade în capcana relativismului excesiv şi nici a exerciţiului intelectual steril. Din contră, este o lectură palpitantă, pragmatică, relevantă nu numai pentru înţelegerea trecutului sau prognoza viitorului, cât mai ales pentru o raportare lucidă şi corectă la un prezent care ne nelinişteşte pe toţi, în egală măsură. La finalul cărţii, cititorul este mai puţin intimidat de lanţurile cauzale care se desfăşoară în faţă ochilor, înţelegând că sfârşitul capitalismului nu înseamnă, nici pe departe, sfârşitul istoriei.
Immanuel Wallerstein, Randall Collins, Michael Mann, Georgi Derluguian, Craig Calhoun, Are capitalismul un viitor?, traducere din limba engleză de Veronica Tomescu, Editura comunicare.ro, Bucureşti, 2015
Nota Bene: Cititorii revistei Convorbiri Europene sunt invitaţi să participe la lansarea volumului de faţă, care va avea loc în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, sâmbătă, 21 noiembrie, ora 13. Sunt invitați să vorbească: Alina Bârgăoanu, Vladimir Pasti, Sorin Pîslaru.
