Articol de Prof. Univ. Dr. Grigore Georgiu
Regimurile dictatoriale din lumea arabă ţineau sub carapacea lor aceste populaţii cu nevoi puţine şi credinţe tari. Când zidurile s-au dărâmat, ele şi-au căutat adăpost în ţările din jur. Dar criza propriu-zisă s-a declanşat recent, când refugiaţii au pornit în valuri de nestăvilit spre Europa. Cine i-a pus în mişcare? (Fragmentul final din prima parte care poate fi accesată aici)
Nimeni nu ştie ceva sigur, am continuat eu, de aceea interpretările abundă, unele par verosimile, altele bizare. Într-o zi afli că în spatele acestei invazii care sufocă Europa se află SUA şi Israelul, a doua zi că e vorba de o manevră a Rusiei lui Putin, ca să acopere agresiunea din Ucraina, a treia zi că Turcia e „cheia” problemei, apoi că saudiţii vor să depopuleze zona şi finanţează Statul Islamic pentru a distruge Siria şi Irakul. În sfârşit, că războiul se poartă înlăuntrul islamului, între şiiţi şi suniţi. Conflictele se suprapun, se întretaie şi se amplifică reciproc. E o încâlceală de forţe, factori şi interese de parcă ar fi vorba de nodul gordian. Cititorul se revoltă: Nu te mai pot urmări, mă ameţeşti. Poate ai dreptate. Am înţeles: Siria e cvadratura cercului. Ai împletit cauzele şi efecte într-o urzeală năucitoare. Vreau să ies din vârtejul ăsta, dă-mi un reper. Vorbeam de cauza imediată a crizei.
Da, ajungem şi acolo. După acest ocol făcut de sus, să aterizăm în interiorul „fortăreţei” europene. Într-un interviu din 16 august a.c., cancelarul Germaniei, doamna Angela Merkel, a transmis lumii un mesaj şocant: problema refugiţiaţilor va fi „următorul mare proiect european”, de lungă durată, şi care „va demonstra dacă europenii sunt în stare să acţioneze unitar”. Tot atunci a anunţat – suspendând, practic, acordurile existente în UE – că vor fi primiţi toţi „refugiaţii” care vor solicita azil pe teritoriul Germaniei, indiferent de modul în care vor ajunge pe teritoriul german. Acest mesaj generos a ajuns rapid la milioanele de refugiaţi din Orientul Mijlociu, care au înţeles că e o adevărată invitaţie de a porni spre Europa. Ceea ce s-a şi întâmplat. Iată, aşadar, factorul declanşator! Nu mai e nici un mister. Revista Time, care le ştie pe toate, acreditează această versiune (http://time.com/4023186/refugees-migration-reasons/).
Nu apuc să închei aceste constatări că vocea cititorului meu reflexiv îmi răsună în cap: Germania nu putea lipsi din ecuaţia acestei crize! Imigranţii, dar şi europenii, ar trebui să urmeze nişte cursuri intensive de limbă germană. Oricum, comenzile se dau în germană: ieri pentru Grecia, azi pentru „cotele obligatorii” de imigranţi. Deci, ca să înţelegem, „zurück zu Kant!”, cum au ziceau cândva filosofii. Iată încă o probă. Recent, doamna Merkel, avându-l alături pe domnul Hollande, a discutat cu domnul Putin (care ştie germana, de pe vremuri) şi au convenit că Ucraina trebuie să înceteze luptele împotriva separatiştilor ruşi. Scurt, fără comentarii! E un mod de a spune că Ucraina nu e îndreptăţită să-şi apere teritoriul! Crimeea? S-a adjudecat, s-a clasat. Putin câştigă pe toată linia. Desantul Rusiei în Siria schimbă complet ecuaţia geopolitică şi lasă puterile occidentale în ofsaid. Nu-ţi vine să crezi! Cine mai îndrăzneşte să susţină că istoria e raţională?
Reiau ideea cititorului şi încerc să găsesc un sens în declaraţiile contradictorii ale doamnei Merkel, care a ajuns să vorbească şi despre „beneficiile imigraţiei” pentru Europa: „Oportunitățile oferite de imigraţie sunt mult mai mari decât riscurile”. Nu mai înţelegi nimic. Imigraţia trebuie stăvilită sau stimulată? E o ameninţare sau o binefacere? Trebuie să ne apărăm frontierele sau să le deschidem? Atitudinea ambiguă a Germaniei a produs derută şi în statele de tranzit ale imigranţilor, pe via balcanică. Cancelarul Germaniei a ajuns un simbol al libertăţii pentru cei care se pregătesc să ia calea Europei. Iată o scenă suprarealistă: un banner uriaş, cu imaginea doamnei Merkel, este purtat de un grup de manifestanţi în piaţa Tahrir din Bagdad, anul acesta, pe 4 septembrie: http://news.yahoo.com/photos/iraqi-protester-takes-selfie-poster-depicting-german-chancellor-photo-185922264.html. Probabil că o să ne obişnuim cu aceste paradoxuri care ne lasă fără grai. În rezumat, ca să revenim în actualitate, pentru gestul de a deschide porţile UE în faţa imigranţilor, doamna Merkel a ajuns un candidat serios la premiul Nobel pentru Pace!
Partea a treia va fi publicată în curând!
