Integrarea imigranţilor – „următorul mare proiect european”? (Un dialog imaginar între autor şi cititor) – Partea I din III

Articol de Prof. Univ. Dr. Grigore Georgiu

Criza imigranţilor focalizează dezbaterile, ocupă toată scena, e tema dramatică a momentului. Despre ea s-a scris şi s-a vorbit enorm în ultima lună, pare deja o temă uzată, consumată mediatic, dezbătută pe toate feţele. Rămâne, însă, în percepţia europenilor, o criză neobişnuită, stranie, cu foarte multe necunoscute. Lucrurile s-au mai liniştit, dar unda de şoc nu s-a stins cu totul. Acum, cu adevărat, Europa a fost pusă brusc în faţa unei provocări istorice. Tabloul geopolitic s-a schimbat fundamental, în câteva săptămâni. Iar Uniunea Europeană a avut un răspuns confuz, dezamăgitor, când lumea se aştepta să acţioneze în chip unitar, ca o entitate coerentă, sudată. Unele state îşi închid frontiera, altele şi-o deschid, liderii politici fac declaraţii contradictorii, unii sunt favorabili migraţiei, alţii o condamnă, pentru unii e o „binefacere”, pentru alţii o ameninţare. Dacă încerci să reconstitui logic fazele pe care le-a parcurs această criză în ultimele două luni (incluzând aici şi reacţiile liderilor europeni), te apucă o cruntă durere de cap. Nu ştii ce să mai crezi şi în ce direcţie să cauţi adevărul.

O observaţie privind terminologia, care nu e nici ea unitară. E mai corect să-i numim imigranţi pe cei care intră acum pe sol european, pentru că, deşi unii fug din calea războaielor şi pot revendica statutul de refugiaţi, intenţia tuturor este de a rămâne definitiv pe teritoriul statelor europene. Aici, cititorul mă confirmă: Da, orice refugiat (din punctul de plecare) devine imigrant în ţara de sosire. Dar cine poate să despartă, în acest puhoi uman, refugiaţii cu drept de azil de imigranţii economici? Şi cine să depisteze dacă printre imigranţi nu s-au inflitrat teroriştii islamici? Un lucru e sigur: imigranţii de azi sunt cetăţenii de mâine ai Uniunii Europene.

Cine şi cum a declanşat această invazie afro-asiatică pe tărâmul în care mai întâlneşti umbra unor eroi precum Roland sau El Cid? În povestea asta, cu stăvilirea expansiunii musulmane, sunt prezenţi şi românii, în multe episoade. Avem şi noi „măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine”. Să revenim din legendă în actualitate. Aşadar, în mod neaşteptat, cum se stârnesc din senin furtunile de vară, frontierele europene au fost luate cu asalt de un val uriaş de refugiaţi şi imigranţi musulmani, care fug din zone răvăşite de conflicte absurde. Un cititor mai cârcotaş m-ar trage imediat de mânecă după această frază şi mi-ar spune: Cum „din senin”? N-ai aflat că şi furtunile şi migraţia pot fi produse artificial? Europa n-a fost atentă, dar bandele acelea care flutură acum un steag negru peste ruinele strălucitorului oraş Palmyra au anunţat demult că urmează acest tsunami. Desigur, sunt multe complicităţi aici. N-ai aflat cum se fabrică paşapoarte de „sirieni”? Ce-aş putea să răspund? Îmi duc mâna la tâmplă şi tac filosofic. Totuşi, îndrăznesc să duc ideea mai departe.

640px-Refugee_march_Hungary_2015-09-04_02

Statisticile raportează cifre de necrezut. Nu le mai amintesc. În total, în 2015 ar fi pătruns în spaţiul Uniunii Europene peste o jumătate de milion de imigranţi. Până acum. Şi acest aflux va continua, nu se ştie cât timp. În acest punct, cititorul care se uită peste umărul meu comentează sarcastic: A, vasăzică e un exod „planificat”? Ai citit ce-a spus la ONU regele Abdulah al Iordaniei? Că a început al treilea război mondial, unul ciudat, hibrid, în care transferul de populaţie va fi o armă geopolitică. Cât despre cifre, eşti depăşit. Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, vorbea recent de circa patru milioane de oameni, refugiaţi de câţiva ani în Turcia, Liban şi Iordania, şi care nu au altă speranţă decât de-a ajunge în Europa. Casele şi ţările în care s-au născut şi au trăit aceşti oameni până acum sunt distruse.

Da, spun eu, e o dramă de proporţii. Hotărât lucru, criza actuală depăşeşte prin gravitate şi implicaţii crizele de ieri, în care era vorba de bani, credite sau deficite financiare. Criza imigranţilor ne plasează în cu totul alt plan, pentru că e vorba de viaţa oamenilor. În fine, crizele din ultimii ani aveau, în principal, cauze interne, erau, pe drept cuvânt, „afaceri europene”, pe când problema imigranţilor are cauze externe şi pune în discuţie relaţia dintre Europa şi vecinătăţile sale din sud şi sud-est. Peste aceste zone a trecut uraganul devastator numit (ce ironie!) „Primăvara arabă”! Ce-a lăsat în urmă? State distruse, oraşe în ruină, conflicte tribale, populaţii dislocate, plecate în pribegie. Cititorul meu, pus pe harţă, pare a fi de acord: Aşa e! Dar de ce nu pui punctul pe i? Cauza îndepărtată a exodului are legătură cu dezastrul umanitar produs de politicile americane în zonă. Sub privirile contemplative ale liderilor occidentali. Regimurile dictatoriale din lumea arabă ţineau sub carapacea lor aceste populaţii cu nevoi puţine şi credinţe tari. Când zidurile s-au dărâmat, ele şi-au căutat adăpost în ţările din jur. Dar criza propriu-zisă s-a declanşat recent, când refugiaţii au pornit în valuri de nestăvilit spre Europa. Cine i-a pus în mişcare?

 


Partea a doua va fi publicată în curând!

Sursa foto: “Refugee march Hungary 2015-09-04 02” by Joachim Seidler, photog_at from Austria – 20150904 174. Licensed under CC BY 2.0 via Commons – https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Refugee_march_Hungary_2015-09-04_02.jpg#/media/File:Refugee_march_Hungary_2015-09-04_02.jpg

About the Author