Cineva gândeşte şi gândeşte cu măsură la Berlin!

Articol de Paul Dobrescu

 

Deliberat, am lăsat să treacă un timp de la Parada organizată la Moscova cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la Victoria asupra nazismului. Se ştie, liderii occidentali au decis să boicoteze manifestarea în semn de protest faţă de ocuparea Crimeii şi implicarea Rusiei în ceea ce se petrece în estul Ucrainei.

Cine a participat? Între alte ţări au fost reprezentate la nivel înalt China, India, Republica Sud Africană. Cu excepţia Braziliei (unde sunt dezbateri în legătură cu prestaţia preşedintelui), ţările BRICs au fost prezente. Sunt ţări care se ridică, ţări care arată o anumită solidaritate, ţări care se întâlnesc pe terenul foarte important al unor interese economice comune – interese economice cu o deschidere strategică din ce în ce mai vizibilă. Pentru ţările aflate în ascensiune, strategia, perspectiva, chiar sistemul de alianţe au importanţa oxigenului pentru fiinţele vii.

Există un gest în ansamblul manifestărilor, cel al Angelei Merkel, care închide în el multe înţelesuri. Cancelarul german nu a venit de Ziua Victoriei; era un boicot general şi el se cerea respectat. Prin absenţa sa la parada oficială, cancelarul german a ţinut să sublinieze diferenţele dintre Moscova şi Berlin cu privire la evoluţiile din Ucraina. Prin prezenţa sa la Moscova a doua zi, pentru a depune o coroană de flori la Monumentul soldatului necunoscut, cancelarul Merkel a marcat ceva ce a scăpat altor lideri occidentali sau nu a fost evaluat la justa importanţă.

Deci ce aniversăm atunci când se împlinește un număr de ani de la un eveniment important? Toată lumea va spune: aniversăm evenimentul ca atare, ceea ce semnifică el pentru comunitatea respectivă, pentru posteritate; în realitate, orice cinstire a unui moment istoric este influenţată, uneori decisiv, de contextul în care are loc aniversarea. Influenţa contextului nu poate fi evitată. Problema este să nu fie exacerbată, iar contextul să umbrească, să împingă într-un plan secund tocmai evenimentul istoric aniversat. Cu alte cuvinte, istoria să nu fie siluită de interese şi abordări politice.

Gestul cancelarului Merkel reprezintă un răspuns la această dilemă veche cât istoria: da, sunt probleme reale în dispută, dar să nu uităm, totuşi, pentru ce s-a organizat aniversarea – pentru a omagia jertfa celor 20 de milioane de locuitori ai fostei Uniuni Sovietice. Sacrificiul pe care l-a impus încleştarea istorică de acum 70 de ani, soldată cu o victorie la care fosta Uniune Sovietică a avut o contribuţie de prim rang. Acest lucru nu poate fi trecut cu vederea, oricâte dispute ar exista în momentul de faţă. Gestul cancelarului Merkel este important pentru că nu lasă ca prezentul să devoreze faptul istoric.

Ne întrebăm cât de mult ar fi fost amplificată semnificaţia gestului, dacă Angela Merkel ar fi mers împreună cu Francois Hollande la Moscova, aşa cum împreună au mers la Kiev? Ar fi fost un răspuns nu doar din partea Germaniei, ci a Europei. Pentru că victoriile pe frontul de est au ajutat mult victoriile de pe frontul de vest, inclusiv eliberarea Franţei şi a altor ţări occidentale. Un asemenea răspuns din partea vestului ar mai fi avut două virtuţi: ar fi arătat poporului rus că jertfa sa de atunci este respectată, că problemele care au apărut în ultima vreme nu se situează pe relaţia cu Rusia, ci cu o serie de decizii şi acţiuni ale conducerii actuale a acestei ţări (ceea ce l-ar fi pus pe Vladimir Putin într-o situaţie delicată; aşa, absenţa ţărilor vestice i-au dat prilejul să invoce „duşmănia Occidentului”). Implicit, o asemenea prezenţă, aidoma celei germane, ar fi scurtcircuitat ceva din neîncrederea şi tensiunea care cresc între Rusia şi Occident şi care nu pot anunţa nimic bun pentru niciuna dintre părţi.

Jertfa celor 20 de milioane de persoane face parte din memoria istorică a poporului rus și a Europei. Există o enormă sensibilitate în legătură cu acest dureros moment istoric. Gestul Germaniei arată că cineva gândeşte şi gândeşte cu măsură la Berlin. Că politica se face cu multă, multă psihologie. Gestul cancelarului Merkel nu va fi uitat curând; nu neapărat de Putin, ci de omul simplu…

About the Author

Paul Dobrescu

Paul Dobrescu este profesor universitar la SNSPA, fondatorul Facultății de Comunicare și Relații Publice (FCRP), rector SNSPA în perioada 2008 – 2012; în prezent, conduce editura Comunicare.ro și Centrul de Cercetare în Comunicare din cadrul FCRP; printre cărțile publicate se numără: La ruse de la mondialisation. L’assaut contre la puissance américaine (2015, Paris, L’Harmattan), Un deceniu cât un secol. Secolul lumii emergente (2014), Lumea cu două viteze. Puterile emergente şi ţările dezvoltate (2013), Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane (2010), Geopolitica (2008), Mass media și societatea (2003), Iliescu contra Iliescu (1997), America Americii – California (1993), Computere şi trandafiri sau paradoxurile progresului (1986); a îngrijit și prefațat traducerea în limba română a lucrărilor: R. Kaplan, Răzbunarea geografiei (2014), D. Cohn-Bendit şi G. Verhofstadt, Trezeşte-te, Europa! Manifest pentru o revoluţie postnaţională în Europa (2013), G. Verhofstadt, Ieşirea din criză. Cum poate Europa salva lumea (2012), H. Kissinger, Despre China (2012), W. Lippmann, Opinia Publică (2009).