Articol de Paul Dobrescu
Când vorbim despre Ucraina în aceste zile, prima imagine care ne vine în minte este cea asociată cu lupte, soldaţi răniţi, nenorociri pe care le generează confruntările sângeroase. Există însă şi o altă realitate a Ucrainei, nu aşa de dramatică, dar care poate influenţa decisiv evoluţia imediată a ţării: situaţia economică. Ucraina se află pe marginea insolvenţei. Producţia industrială a scăzut cu 21.1 procente în martie, comparativ cu martie anul trecut; Banca Centrală ucraineană estimează că mărimea GDP-ului în primul trimestru din 2015 este cu 15 procente mai mică decât în perioada corespunzătoare a anului trecut. Nivelul inflaţiei în acest an se va ridica la 35 procente. Înainte de sosirea primei tranşe de împrumut de la FMI (martie a.c.), rezervele valutare ale ţării erau de 5 miliarde dolari. Adăugaţi la toate acestea cheltuielile pe care le solicită confruntările din estul ţării.
Situaţie care îl face pe Wolfang Munchau să afirme limpede „Cea mai mare ameninţare pentru interesele geostrategice şi economice pe termen lung ale UE provin din colapsul Ucrainei, nu din cel al Greciei. Orice am putea gândi despre ieşirea Greciei, eşecul statului ucrainean ori anexarea în continuare a unor teritorii ale sale de către Rusia ar fi ceva de o cu totul altă importanţă. Ar arăta lumii că UE este în mod cronic incapabilă să apere interesele sale comune… Succesul sau eşecul politicii UE faţă de Rusia şi Ucraina ar putea consolida sau desfiinţa Uniunea Europeană”. Este o discuţie complicată pe care nu dorim să o facem acum. În ceea ce ne priveşte, suntem sprijinitorii ideii că înainte de a-ţi propune un nou scop, este obligatoriu să consolidezi liniamentele deja existente. Credem că nici nu pot fi comparate eventuala ieşire a Greciei şi posibila insolvenţă a Ucrainei. În termeni de reputaţie – şi astăzi reputaţia joacă un rol central în ceea ce numim imagine –, eventuala ieşire a Greciei, deci a unui membru al Uniunii şi al zonei euro ar avea un efect indiscutabil mai mare şi ar multiplica o imagine a neputinţei sau a indeciziei politice din partea Uniunii. Apoi, cum menţionează şi autorul citat, Greciei i s-au acordat până acum împrumuturi de 195 miliarde euro, cam de o sută de ori mai mult decât s-a alocat Ucrainei. Lăsăm la o parte faptul că o bună parte din aceşti bani nu au ajuns în Grecia, ci în la cei care au acordat împrumutul (în principal bănci germane şi franceze). Există o lege şi în domeniul financiar: prima preocupare a celui care împrumută este să recupereze suma împrumutată.
La mijloc mai este ceva extrem de important. Wolfang Munchau plasează discuţia pe teren strategic şi geopolitic. Din această perspectivă, putem fi de acord că „Ucraina este o ţară mai mare – în termeni de populaţie, suprafaţă şi mărime a producţiei economice”. Numai că urmând perspectiva geostrategică, alt plan devine esenţial – cel al conotaţiei economice, al vectorului economic, al vitalităţii sale, al disponibilităţii de a-l angaja în teritoriul respectiv. Vectorul economic al Uniunii este, indiscutabil, puternic dar nu neapărat susţinut de toate statele membre, în sensul angajării şi oportunităţii acestei angajări. Apoi, când vorbim despre Ucraina vorbim despre Rusia. Vectorul economic rusesc nu este atât de important precum cel european, dar beneficiază de un suport politic indiscutabil. Şi poate mai presus de orice: ce spune calculul geoeconomic? Care este prioritatea geoeconomică a Uniunii? Consolidarea internă, după opinia noastră. Problemele adevărate ale Uniunii sunt cele de reconstrucţie internă, de relansare economică adevărată. Prioritatea Uniunii este chiar salvarea propriului model de dezvoltare şi a propriului prestigiu.
