Alegerile din Spania: va reuși Podemos să ajungă la putere?

Articol de Lector Univ. Dr. Elena Negrea-Busuioc

Rezultatele recentelor alegeri generale din Spania au demonstrat că dreapta condusă de fostul premier Mariano Rajoy și stânga al cărui lider este Pedro Sanchez nu mai domină scena politică, ca până acum. Noi forțe politice au câștigat un număr important de mandate în parlamentul spaniol și, prin urmare, dreptul de a negocia formarea noul guvern. Podemos, partidul populist de stânga, condus de secretarul general Pablo Iglesias, s-a clasat pe locul al treilea, obținând 69 de mandate, iar Ciudadanos, partidul centrist condus de Albert Rivera și ale cărui obiective principale sunt lupta contra naționalismului catalan și apărarea limbii spaniole, a obținut 40 de mandate. Întrebarea este: va exista un guvern în care noii veniți să fie la putere? Negocierile pentru formarea unui nou guvern, conduse de Rajoy, liderul Partidului Popular (PP) care a obținut cel mai mare număr de mandate, nu par să aibă prea mult succes. Propunerile lui Rajoy au fost respinse pe rând de socialiști (PSOE) și de Podemos.  Doar Ciudadanos pare să fie un posibil susținător al unei alianțe cu PP, însă adunate, mandatele PP și Ciudadanos înseamnă 163, adică mult sub necesarul de 176 pentru o majoritate absolută. Dacă în două luni (intervalul prevăzut de Constituție) nu se va forma un guvern, atunci vor fi declanșate noi alegeri.

Varianta noilor alegeri, deși considerată un „worst-case scenario” care nu s-a mai întamplat în istoria modernă a democrației spaniole, ar putea avantaja Podemos. Partidul anti-austeriate și anti-globalizare ar putea obține un scor și mai bun care i-ar aduce mai multă putere de negociere și, foarte posibil, acces la putere. Podemos continuă parcursul excelent deschis de alegerile europarlamentare din 2014 și, la prima sa participare la cea mai importantă competiție electorală din țară, obține locul al treilea în preferințele electoratului spaniol. Retorica populistă a partidului, în special a liderului Pablo Iglesias, a propulsat Podemos, născut din mișcarea de protest Los Indignados, printre forțele politice importante din Spania. Podemos condamnă corupția elitelor politice și financiare care conduc Spania și măsurile de austeritate impuse de UE și FMI; de asemenea, partidul propune deschiderea guvernului către oameni și adoptarea deciziilor importante prin referendum. Alegerile din 20 decembrie 2015 o confirmă: Podemos este a treia forță politică din țară, cu șanse destul de mari să acceadă la putere, dacă își joacă bine cărțile. Dacă Podemos intră într-o eventuală coaliție guvernamentală a stângii (alături de socialiști și de alte partide de stânga mai mici), atunci încă un partid populist va ajunge la putere într-un stat membru (chiar dacă nu ca principala forță politică din coaliție), după Syriza în Grecia, PiS în Polonia sau Fidesz în Ungaria. Acest lucru ar contribui la consolidarea accensiunii la putere a partidelor populiste în Uniunea Europeană măcinată de multiple crize. Partidele populiste și eurosceptice (populismul se hrănește din euroscepticism și vice-versa) exploatează cât de mult și cât de bine pot terenul fertil generat de problemele cu care se confruntă Uniunea și de reacțiile confuze, inadecvate sau, mai grav, inexistente ale acesteia.

O coaliție a stângii ar putea fi o soluție de ieșire din actuala incertitudine politică din Spania, dacă Iglesias renunță la ideea referendumului pentru independența Cataloniei. Participarea la guvernare ar fi un test pentru Podemos: va rămâne fidel ideologiei populiste care l-a consacrat (cel puțin la nivel discursiv) sau va face compromisuri care, cel mai probabil, vor afecta negativ creșterea de care se bucură acum? Oare a învățat ceva Podemos din experiența Syrizei la conducerea guvernului grec?

About the Author