Wolfgang Schäuble: un interviu compus numai din titluri de prima pagină

Articol de Prof. Univ. Dr. Alina Bârgăoanu

Citește și interviul din EurActiv!

Ministrul german de finanţe, Wolfgang Schäuble, a acordat pe 6 februarie un interviu publicaţiei Der Tagesspiegel, publicaţie parteneră a Euractiv.com. Interviul ne-a atras atenţia deoarece este, după cunoştinţa noastră, prima intervenţie publică a ministrului german de finanţe după o lungă perioadă de tăcere. În general, ministrul german de finanţe nu este un abonat la talk-show-uri din prime time şi nu este un fervent utilizator de Facebook. Faptul că, în general, înalţii oficiali germani se pronunţă rar în spaţiul public, se feresc de tentaţia hipercomunicării, a supraexpunerii, conferă greutate spuselor, le creează un nimb de seriozitate şi de prestigiu neîndoielnic. Lucru care ar putea constitui, în sine, un motiv de reflecţie pentru guvernanţi. În plus, este vorba despre prima intervenţie publică a unui înalt oficial german după interviul acordat de Donald Trump publicaţiilor Bild şi The Times, interviu în care Preşedintele american vorbea despre UE ca fiind „un vehicul pentru Germania”, o critica pe Angela Merkel pentru „greşeala catastrofală” de a fi primit imigranţii pe teritoriul european sau îi lăuda pe britanici pentru „inspiraţia” de a părăsi UE. Date fiind momentul acordării interviului, cât şi principalele mesaje pe care voi încerca să le sintetizez mai departe, cred că putem considera mesajul lui Schäuble drept o conversaţie – o polemică poate e prea mult spus – cu liderul de la Casa Albă.

Pentru început, întrebat dacă a fost surprins de ascensiunea lui Donald Trump, ministrul german de finanţe nu poate nega elementul de surpriză („întotdeauna te aşteaptă o surpriză după colţ”), dar subliniază că mereu a avut grijă să fie prudent atunci când a fost confruntat cu diverse „euforii şi spaime”. Schäuble nu se pripeşte în a eticheta în vreun fel această ascensiune, ci sintetizează, în formule percutante, faptul că apariţia lui Trump este mai degrabă un punct culminant decât un lucru ieşit din comun, o apariţie care se explică prin exploatarea noilor mijloace de comunicare şi, poate mai important, prin dispariţia tronsonului de mijloc al societăţii americane; acel tronson care, în cuvintele ministrului german, este poate plictisitor, dar te poate proteja în faţa „convulsiilor sociale extreme”.

Dincolo de această introducere – din care totuşi putem desprinde lecţia modestiei şi a prudenţei (sunt prudent în faţa diverselor „euforii şi spaime”), cred că patru sunt dominantele acestui interviu: relaţiile transatlantice (Germania – SUA), relaţiile intraeuropene (Germania – restul Uniunii Europene), relaţiile europene de vecinătate (Germania – Marea Britanie, Germania – Turcia, respectiv Rusia). Cum am încercat să sugerez prin titlul acestui material, mesajele formulate în legătură cu fiecare dintre aceste relaţii constituie, în sine, titluri de prima pagină,exprimând, în formule condensate, uneori abia sugerate, poziţionări de substanţă ale Germaniei pe toate aceste direcţii esenţiale. Poziţionări care ar putea constitui tot atâtea motive de meditaţie, poate chiar de inspiraţie, pentru poziţionarea altor state europene, poate chiar pentru România.  

Donald Trump nu vrea să divizeze Europa, ci doar să testeze apele

Întrebat cum gestionează relaţia cu un preşedinte care pune sub semnul întrebării „funcţionarea comunităţii occidentale”, Wolfgang Schäuble răspunde: cu acelaşi calm şi aceeaşi fermitate cu care o face şi Angela Merkel. Afirmaţie tranşantă, dar urmată imediat de nuanţă: „în paranteză fie spus, nu cred că avem vreun interes să le ţinem câte o predică pe zi americanilor”; trebuie doar să observăm că noua administraţie americană pare să îmbrăţişeze perspective diferite, lucru care merită şi trebuie discutat. Întrebarea reporterului, de fapt formulată sub formă de concluzie – „deci Trump vrea să divizeze Europa” – primeşte un răspuns simultan nuanţat („nu îl cunosc personal pe Donald Trump”) şi ferm: „nu, nu doreşte să divizeze Europa, ci doar testează apele. Prudenţa reprezintă, din nou, o linie directoare: „nu trebuie să ne lăsăm provocaţi sau fim noi înşine sursa provocărilor”.

În UE, trebuie să stabilim ce facem la unison şi ce facem de unii singuri      

În foarte puţine cuvinte, ministrul german de finanţe expune viziunea sa cu privire la ariile de competenţă ale Uniunii, modelul pe care îl are în vedere pentru funcţionarea acesteia. Nu urmează o lungă şi sofisticată disertaţie pe tema „more Europe”, sau „less Europe”, sau „more or less Europe”, federalizare, Europa cu două sau mai multe viteze etc., ci o expunere extrem de simplă, pragmatică, una care aminteşte de pragmatismul chinez: doing what works. Direcţiile în care Uniunea are sens (deci în care este nevoie de „more Europe”) ar fi: digitalizarea, energia, relevanţa pe scena internaţională, stabilizarea vecinătăţilor. Nu putem şti cu siguranţă dacă doar aceste domenii constituie, în gândirea ministrului german de finanţe şi, prin extrapolare, a elitei politice germane, ariile de competenţă şi de acţiune ale Uniunii. Dar simpla lor expunere constituie un semnal destul de puternic referitor la ierarhia de priorităţi a Germaniei în relaţia cu UE. Putem specula că alte domenii sunt sau vor fi lăsate la latitudinea fiecărui stat membru.

Trebuie să păstrăm dialogul cu Turcia şi să dezvoltăm o relaţie rezonabilă cu Rusia     

Referitor la nevoia de a stabiliza „imediata vecinătate a a Uniunii”, mesajul lui Wolfgang Schäuble este cât se poate de explicit şi lasă foarte puţin loc de interpretare: dialog şi cu Turcia, şi cu Rusia. Poate menţionarea Turciei drept un actor relevant cu care Germania/Uniunea Europeană trebuie să rămână în dialog nu este atât de surprinzătoare, dat fiind faptul că Angela Merkel a fost artizanul înţelegerii cu Turcia, înţelegere în baza căreia şuvoiul de refugiaţi din vara anului 2016 a fost oarecum temperat. Aparent mai suprinzătoare, pentru unii poate chiar şocantă, este afirmaţia cu privire la nevoia ca Europa să dezvolte cu Rusia, cu Preşedintele Putin, o relaţie „rezonabilă, bazată pe respect şi pe cooperare”. Nu ştiu cât de relevant este faptul că relaţia „rezonabilă” pe care şi-o doreşte ministrul german de finanţe este cu „Europa” şi nu cu „Uniunea Europeană”. Poate este vorba doar despre o exprimare mai laxă.     

Marea Britanie nu trebuie pedepsită pentru decizia de a părăsi Uniunea

Aici, răspunsul lui Schäuble este îndreptat către o parte a establishment-ului politic german, tentat de ideea de a răspunde la „hard Brexit” într-o manieră la fel de „hard”. Este vorba, în egală măsură, şi despre o ripostă la acuzaţia mai mult sau mai puţin voalată din discursul premierului britanic Theresa May, potrivit căreia Germania „încearcă să ţină lucrurile laolaltă cu forţa, ca în strânsoarea unei menghine, ceea ce, în cele din urmă, sparge în bucăţi exact ceea ce doreşte să protejeze”. „Marea Britanie nu trebuie pedepsită pentru decizia de a părăsi Uniunea”, chiar dacă votul pentru Brexit „nu a reprezentat cea mai deşteaptă alegere”. La insistenţa reporterului cu privire la dorinţa Marii Britanii de a încheia cu UE un tip de acord vamal, ministrul german de finanţe precizează doar că doreşte să ţină Marea Britanie aproape, că City-ul londonez ajută economia europeană, dar că acest lucru se va schimba, desigur, atunci când despărţirea va deveni efectivă.

Am citit cu mare plăcere şi interes acest interviu. Interesul a avut de-a face cu ocazia – rară – de a putea afla poziţia mai mult sau mai puţin voalată a uneia dintre personalităţile germane şi europene de prim plan (să ne amintim doar de rolul ministrului german de finanţe în timpul discuţiilor dramatice cu privire la Grexit). De aici, putem extrapola sau nu această poziţie la nivelul establishment-ului politic german. Plăcerea, chiar euforia (de care ministrul german de finanţe ne învăţa, de altfel, să ne ferim) au venit ca urmare a faptului că văd acest interviu ca pe o adevărată lecţie de comunicare politică, comunicare guvernamentală. Lucruri de profunzime, abordări care indică schimbări de paradigmă în poziţionarea Germaniei, dileme în faţa unor alegeri dificile, avertizări cu privire la impactul diferitelor alegeri, polemici – cu cel mai important şef de stat, cel al Americii, cu propriul establishment, cu propriul cancelar. Un discurs prudent, nuanţat, dar ferm, fără controverse inutile, lozinci sau atacuri. Un discurs ferit, în chiar cuvintele lui Schäuble, şi de euforii, şi de spaime. Cine are urechi de auzit să audă…


Sursa foto: wikimedia.org

About the Author

Alina Bârgăoanu

Alina Bârgăoanu, profesor universitar Jean Monnet la SNSPA, decan al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice; Președinte al Consiliului de Administrație al Institutului European din România; cele mai recente lucrări: „Why Europe? Narratives and Counter-Narratives of European Integration” (2017, Peter Lang), „United by or Against Euroscepticism. An Assessment of Public Attitudes Towards the EU in the Context of the Crisis (2015, Cambridge Scholars); bursier Fulbright (2001- 2002).