Articol de Conf. Univ. Dr. Loredana Radu
Suntem atât de obișnuiți cu veștile proaste despre țara noastră, încât am ajuns să împărtășim – este adevărat, poate nu în egală măsură, poate nu cu intensitate uniformă – un acut complex de inferioritate – complex cu multe ramificații în cotidian și nu numai. Noi, la Convorbiri Europene, ne-am propus să identificăm și să vă supunem atenției și lucruri frumoase despre România și românii noștri.
Așadar, în plin tumult istoric al Europei și al lumii, vă semnalăm două apariții editoriale excepționale semnate de domnul profesor Paul Dobrescu, lucrări care contribuie la poziționarea României pe harta publicistică a lumii.
Prima apariție este versiunea în limba engleză a lucrării „Un deceniu cat un secol. Secolul lumii emergente”, apărută la Editura Cambridge Scholars (Marea Britanie) cu titlul „The Century of the Emerging World. Development with a Vengeance”.
Cea de-a doua lucrare reprezintă traducerea în limba franceză a cărții „Crizele de după criză. O lume fără busolă și fără hegemon” – „Les crises post-crise. Un monde sans boussole ni hégémonie”, și a apărut la prestigioasa editură L’Harmattan (Franța).
Cele două cărți abordează problematica spinoasă a dezvoltării sau, mai bine zis, a impasului în care se află dezvoltarea. Țările, regiunile, continentele se întorc în sine, se pun la adăpost de convulsii prezente și viitoare, își reproiectează întreaga filosofie de creștere tocmai pentru a preveni sau atenua șocurile certe ale viitorului. Cum va reconfigura acest pseudo-protecționism lumea? Cum ne va afecta dispariția „ordinii” neoliberale? Ce pot face națiunile pentru a supraviețui? Pentru că, în prezent, dezvoltarea nu mai înseamnă în mod automat creștere, ci încercări – cele mai multe eșuate sau cu efecte modeste – de reducere a clivajelor, a rupturilor din interiorul statelor și comunităților. În cuvintele autorului, „dezvoltarea reprezintă adevăratul barometru al vitalității unui popor și al unei organizări statale. Așa cum ea ne vorbește despre disponibilitatea comunității naționale respective de a-și asuma costurile asociate dezvoltării și pregătirii inteligente a viitorului. De la un timp, cu deosebire după depășirea momentului de vârf al crizei, societățile avansate suferă de boala dezvoltării lente sau chiar a stagnării. Pe care o recunosc și nu o recunosc.” (Dobrescu, 2016, pp. 9-10). În acest context, cât de mult se pot ridica „emergenții” și cum vor schimba aceste țări regulile jocului mondial?
Paul Dobrescu este profesor la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA, București. De-a lungul carierei sale academice, a fost preocupat să descifreze procese definitorii ale lumii contemporane, cum ar fi evoluția globalizării, ridicarea lumii emergente, reaşezarea puterilor globale. A publicat numeroase lucrări de geopolitică, sociologie politică şi comunicare, între care amintim: Mass media, puterea fără contraputere (2002, în colaborare), Geopolitica (2003), Istoria comunicării (2007, în colaborare), Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane (2010), Un deceniu cât un secol. Secolul lumii emergente (2013, distinsă cu premiul Henri H. Stahl al Academiei Române), Lumea cu două viteze. Puterile emergente şi ţările dezvoltate (2013), La ruse de la mondialisation (L’Harmattan, 2015).
