Articol de Dumitru Iacob
Vremea întrebărilor: Statul ȘI/SAU Piața?
Recent, revista CONVORBIRI EUROPENE a deschis discuția publică privind forța uriașă a tehnologiilor informatice și a „inteligenței artificiale” în construirea lumii de astăzi, și, mai ales, de mâine. În context, în opinia noastră, esențial este „modelul economic și social” prin care combustia inteligenței artificiale poate fi folosită mai mult sau mai puțin pentru progresul comunităților umane. Altfel spus, pentru a prelua sintagmele inspirate ale analizei, viitorul nostru și al lumii în care trăim va fi definit, în mare masură, de împletirea subtilă, complexă, adesea contradictorie, dintre „privatizarea statului” și „statalizarea pieței”.
În premergerea ideii de mai sus, ne vom sprijini pe o metaforă fertilă intelectual, metafora Judecății de Apoi şi pe o idee asumată intelectual de multă vreme – rolul generațiilor umane în valorizarea schimbărilor în istorie. În sensul epistemologiei istorice, temeiul analizei noastre poate fi extrem de productiv, cu trimitere directă spre modul în care CONJUNCȚIILE și DISJUNCȚIILE, CONTINUITATEA și DISCONTINUITATEA se pot împleti, sprijini reciproc în istoria comunităților umane. Natural, logica conjuncțiilor și a disjuncţiilor este universală, atotcuprinzătoare. Acum, vom avea în vedere o singura temă – Statul ȘI/SAU Piața?
Cum va judeca Judecătorul la Judecata de Apoi?
Judecata de Apoi este o temă intelectuală des folosită; sugerează consistenţa şi imperativul unei instanţe absolute; acesta este motivul pentru care invocăm şi noi metafora Judecăţii de Apoi. Dar cine este Judecătorul? Fireste, este Cel în măsură să provoace şi să dea sens Judecaţii de Apoi… În opinia noastră, nevoia naturală a oamenilor de a-şi întemeia existenţa potrivit unui temei absolut (principiul prim) face inteligilibilă existenţa şi acţiunea Judecatorului…Care este şi care va fi grila de judecată a Judecătorului? Extrem de simplu! Vor fi avute în vedere, simultan şi în conexiune, umanitatea, drept esenţă a tuturor oamenilor, şi diferenţele culturale naturale… Vor conta modul şi măsura prin care umanitatea şi diferenţele se vor fi sprijinit şi potenţat reciproc. Păcatele capitale vor fi „umanitatea stearpă”, golită de diferenţe, si diferenţele întoarse împotriva umanităţii…
Altfel spus, în viață, în viața oamenilor și în istoria comunităților umane, fundamental a fost, este și va fi modul în care oamenii și comunitățile au gestionat conjuncțiile/similitudinile și disjuncțiile/diferențele, modul în care conjucțiile și disjuncțiile au fost încorporate într-o corelație funcțională, echilibrată, strategia prin care forța creativă a disjuncției a fost împletită, sprijinită, potentată prin forța constructivă a conjuncției.
De aici se nasc și întrebările noastre. RĂSPUNSURILE NECESARE/UTILE NU SE POT NAȘTE DECÂT DIN ÎNTREBĂRI POTRIVITE. A venit VREMEA ÎNTREBĂRILOR!
Generații și tendințe în istorie
În istorie/geopolitică, în genere în spațiul social, esențiale sunt TENDINȚELE (ideatice/comportamentale; raționale/emționale; politice; geo-politice; economice; sociale; culturale; beligene s.a.m.d.); din multitudinea tendințelor existente, hotărâtoare sunt tendințele care se consolidează, care devin dominante pe termen mediu şi lung.
GENERAŢIA/viața unei generaţii/cca. 25/30 de ani – intervalul/durata optime pentru generarea, maturizarea si manifestarea unei/unor tendințe.
S-a observat de multă vreme viabilitatea ciclicitătii generațiilor în istorie prin asociere cu evenimente/fenomene/schimbări/rupturi istorice semnificative. Explicația este, în esență, simplă: o nouă generație (prin raportare la un eveniment istoric semnificativ) neagă rezultatele schimbării orchestrate de generația/generațiile anterioare (al doilea Război Mondial a fost declanşat de către combatanții din primul război ajunşi în stucturile de decizie; ruptura istorică din 1989 are loc după două generaţii de la încheierea conflictelor in Europa; invazia şi anexarea Crimeii se întâmplă după circa o generaţie de la implozia Uniunii Sovietice etc.
De asemenea, este extrem de important de detectăm și să evaluăm practic cu cât mai multă exactitate și verosimilitate axele strategice prin care se constituie și prin care se manifestă tendințele majore/dominante în evoluția actorilor statali, meta-statali și non-statali din lumea de azi și de maine. Altfel spus, va trebui să știm cât mai exact care este referențialul pentru înțelegerea tendințelor/evoluțiilor din lumea de azi și de mâine.
În opinia noastră, cei peste 70 de ani scurși de la încheierea celui de-al doilea război mondial (trei generaţii) și cei aproape 30 de ani de la ruptura istorică din 1989/sfârșitul războiului rece (o generaţie) au adus în mod clar în prim planul istoriei două forțe strategice – STATUL și PIAȚA.
Interferențele dintre STAT si PIAȚĂ. Un nou orizont – marketizarea statului?
Aşa cum sugeram deja, cu deosebire în ultimii 25 de ani, devin vizibile tendinţe semnificative privind generarea și manifestarea proceselor de putere in interiorul interferențelor complexe dintre stat și piață. Vom încerca să le trecem în revistă, schematic, în cele ce urmează.
a) Comunitățile umane sunt și vor fi puternice acolo unde şi atunci când un stat puternic (cu instituții politice active, capabile să susțină manifestarea deplină a cetăţenilor liberi) se sprijină pe și stimulează dezvoltarea unei piețe puternice (dinamice, cu forță concurenţială sănătoasă). Sunt puternice comunităţile care se sprijină pe un stat și o piață puternice. Sunt puternice comunitățile în care statul și piața se sprijină reciproc.
b) În spațiul de interferență dintre stat si piață, un rol hotărâtor îl au procesele cu mare forţă de influenţă reciprocă, precum EDUCAȚIA și CULTURA, BANCA CENTRALĂ şi RATA DE SCHIMB a monedelor, BURSELE, politicile de FISCALITATE. O forţă de muncă înalt calificată și o fiscalitate inteligentă sunt surse sigure ale puterii/dezvoltării.
c) Statul de astăzi și de mâine devine tot mult un mecanism instituţional și simbolic prin care sunt echilibrate interesele/aspiraţiile comunităţilor locale/naţionale/regionale cu piaţa şi lumea globală.
d) Principalele SURSE DE VULNERABILITATE în relația strategică dintre stat şi piață sunt:
– precarităţi ale statului, provocate prin: practici totalitare; practici oligarhice/de tip mafiot; politici superficiale/inadecvate/ abuzive/non-inteligente de promovare a statului neo-liberal (practicarea obsesivă și abuzivă a statului minimal; dezbatarea naturală privind noul profil și noile funcții ale statului în lumea globală este blocată prin clamarea ineptă a statului minimal);
– precarităţi ale pieței, provocate, în principal, prin corupție generalizată și prin implicarea directă a structurilor statului în corupţie (corupția de stat și corupţia prin complicitate);
– precarităţi ale interferenței funcționale dintre stat și piață, generate, în principal, printr-un fel de „izolare” (statul şi piaţa se percep ca şi cum ar fi singuri/singure pe lume), prin neglijarea agresivă şi ignorarea catastrofală a celuilalt; educația ar fi doar sarcina statului, să spunem, iar eficiența muncii ar fi doar o problemă a pieței; sau, pentru a sugera un alt exemplu, autostrăzile sunt o problemă a statului sau a pieței? Într-o lume normală, cu o relație normală între stat şi piaţă, o asemenea interogație este inutilă; comunitățile, oamenii au, pur şi simplu, autostrăzi, folositoare atât oamenilor, cât și pieței.
În esență, în ultimii 20/25/30 de ani putem înregistra, în diverse zone ale postmodernităţii, tendințe de „acaparare” (în-feudare/privatizare?) a statului de către piaţă. În opinia noastră, riscurile sunt uriașe, cu trimitere directă la misiunea istorică/capacitatea statului modern de a oferi suport şi combustie democrației. Mai nou, în ceea am putea numi postmedernitatea târzie, este deja vizibil un fenomen surprinzător – MARKETIZAREA STATULUI. Piața îsi propulsează în prim planul vieții publice/politice nu numai exponenți faimoşi, cât mai ales strategii și tehnologii de influențare în mod public. Oamenii de afaceri devin conducători politici! N-ar trebui uitat un fapt: dacă în afaceri falimentul, evident de nedorit, face parte din fișa postului, în viaţa publică a comunităților democratice moderne, eșecul ar putea fi extrem de dureros, pentru TOȚI oamenii…
Sursa foto: wikimedia.org
