Când inovarea e invitată, la liber și la impuse

800px-CRS-12_Mission_(35741465934)

Articol de Costin Dămășaru

Un articol de presă foarte interesant apărut pe data de 3 octombrie – care din păcate a trecut neobservat pentru opinia publică din România – este decizia Comisiei Europene de a convoca o şedinţă cu reprezentanții marilor producători din industria auto pentru a îi încuraja să inoveze în domeniul producției de baterii din ce în ce mai performante; ceea ce ar conduce la o autonomie mai mare pentru un segment din ce în ce mai diversificat de automobile electrice.

Aceasta știre ar fi amuzantă dacă nu ar fi tragică. De ce spun asta? Pentru că a fost nevoie de un „geniu antreprenorial” precum Elon Musk, numele de scenă dat unei forțe colosale din spatele unor proiecte incredibile precum Tesla Auto și Space X, care să trezească la viață pofta de inovare încătușată în spiritele adormite de pe Bătrânul Continent. Și nu atât Elon Musk a făcut asta, pentru că, până la urmă, el este doar un om, un „nume de scenă” pentru un grup de interese incredibil de puternic, cum am spus mai devreme. Ce a făcut această revoluție posibilă și a stârnit invidia spiritelor bătrâne din UE este o întreagă mașinărie de propagandă, care a transformat omul în mit și proiectele sale în adevărate bastioane ale inovației și dezvoltării rasei umane, exact ca într-un film hollywoodian unde extratereștrii aterizează exclusiv pe teritoriul SUA, iar restul planetei doar se uită la televizor să vadă ce se întâmplă cu pop-corn-ul în brațe.

Acum câțiva ani, marii producători de automobile din UE râdeau când mașinăria de propagandă pro Elon Musk/Tesla a început să îşi facă treaba. Au râs mult și bine până când s-au trezit în fața faptului împlinit: au pierdut glorios startul în competiția care contează cu adevărat. Colac peste pupăză, competitorii din R.P. Chineză au început să „alerge” foarte bine, ajungând din urmă SUA, în timp ce UE încă îşi lega șireturile.

Și atunci, cuprinși de o invidie puternică, în spiritul care s-a consacrat în sute de ani în politica europeană, s-a format o comisie cu rol de… aţi ghicit…. creştere a inovării în sectorul producției de baterii, cu obiectivul de a propulsa industria europeană a automobilelor electrice

Deci, în timp ce SUA și China aleargă spre finish line, stabilind noi și noi recorduri mondiale, construind, cu această ocazie, complexe industriale demne de filme SF, UE încă se încălzește pe margine şi convoacă o întâlnire cu preparatorul fizic, antrenorul, ziariștii, suporterii, etc.

Se poate vorbi despre cel puțin trei modele de creștere a gradului de adaptabilitate prin inovare la noile paradigme ale pieţei mondiale. Și anume:

  1. Modelul Hollywood. Este vorba despre modelul american și se caracterizează atât prin investiții uluitoare în Cercetare-Dezvoltare din partea unor așa zise companii private (Tesla, Space X), dar și prin promovarea masivă, folosind foarte eficient case de producție hollywoodiene, media media și rețelele sociale foarte influente la nivel global. Prin această strategie, americanii au luat startul și conduc plutonul
  2. Modelul Marele Zid sau „Inovăm! Să trăiți!”. Este vorba despre modelul chinez de inovare în care s-a dat „ordin pe unitate” să se inoveze și se inovează foarte puternic, zi și noapte, fără drept de apel, rezultatele fiind senzaționale. Prin această strategie, China se apropie cu pași repezi de primul clasat, SUA.
  3. Modelul „Yes, Minister!”. Este vorba despre modelul european de a face treabă. Acest model se află la intersecția dintre cele două modele descrise mai sus, apropiindu-se mai mult de modelul chinez, „Inovăm! Să trăiți”, but „with a twist”. Asemănarea cu modelul chinez este că, și aici, s-a dat „ordin pe instituții” să se inoveze la nivel comunitar, însă toți „mișcă în front” și mimează că lucrează împreună; iar cel mai eficient mod de a face acest lucru este de înființa comisii peste comisii. Cu cât procesul e mai birocratic, cu atât mai bine. Realitatea, susținută prin dovezile de pe piață este că, de fapt, fiecare își urmărește propria agendă, aceea de a câștiga avantaje competitive la nivel național/individual și nicidecum la nivel comunitar. Vorba americanului „Same strategy, different players”.

Sunt și excepții care să contrazică spusele mele însă fie nu sunt promovate ca la Hollywood, fie sunt găuri negre care înghit miliarde de euro. Tocmai de aceea sunt excepții, pentru a confirmă regula că, la nivel global, UE nu contează ca bloc comunitar.

Incapacitatea de adaptare la noile condiții ale pieței globale derivă dintr-o vulnerabilitate majoră a UE: incapacitatea de a cristaliza o forţă de reacţie rapidă în domeniul Cercetare-Dezvoltare, ale cărei rezultate să fie intens promovate la nivel global. Încercând să aducă împreună foarte multe individualități, o intenție lăudabilă de altfel, folosind însă strategii profund greșite, s-a reușit neutralizarea oricărui zvâc de inovare cu adevărat important, care să conteze la nivel global.

Așteptăm cu înfrigurare rezultatele comisiei speciale cu competenţe în inovare și apariția următoarei comisii care să stabilească, bineînțeles în timp, oportunitatea implementării rezultatelor primei comisii. Și tot așa…

Până atunci, Elon Musk și ai lui bravi șefi și coechipieri vor duce primii oameni pe Marte. Iar noi vom face o nouă comisie care să stabilească eventualitatea oportunității constituirii unei comisii care să decidă ce amendă să plătească Google, Facebook și să interzică sau măcar să taxeze la sânge Uber si AirBnb și dacă România și/sau Bulgaria intră în Schengen.

About the Author

Costin Damasaru

Costin Dămăşaru este Lector Universitar în cadrul Facultății de Management a SNSPA, coordonatorul Programului Masteral „Antreprenoriat și Management Strategic” și fondatorul „Cercului Științific de Studiu in Management Sistemic”. Are peste 14 ani de experienţă în departamentul Vânzări, domeniul Telecomunicații mobile și FMCG.