Brexit: Marea Britanie, încotro?

Articol de Asist. Univ. Dr. Flavia Alupei-Durach

Citește și interviul cu autoarea publicat astăzi în Ziarul Financiar

În momentul în care scriem aeste rânduri, referendumul „istoric” privind ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană este în plină desfășurare. Unele sondaje indică o victorie la limită a taberei pro-UE. Trebuie să subliniem că rezultatul contrar, în favoarea retragerii, nu va dicta în mod obligatoriu poziția oficială a Marii Britanii, însă decidenții politici și-au exprimat intenția de a respecta voința populară. Semnificația excepțională a acestui moment este dată de implicațiile sale economice, financiare, politice, legislative, sociale și, nu în ultimul rând, simbolice.

Se pune întrebarea: în eventualitatea ieșirii, ce va urma? What next? Din punctul de vedere strict procedural, lucrurile sunt (parțial) clare. Retragerea nu se realizează de pe o zi pe alta, ci este rezultatul final al unui proces mai îndelungat. Posibilitatea de a părăsi Uniunea Europeană este prevăzută în mod explicit în Articolul 50 din Tratatul Uniunii Europene: „Orice Stat Membru are dreptul de a decide ieșirea din Uniunea Europeană, cu respectarea procedurilor constituționale proprii.” Această prevedere controversată a fost inclusă pentru prima data în Tratatul de la Lisabona. Perspectiva cea mai des întâlnită este aceea că Articolul 50 este manifestarea dreptului la suveranitate a fiecărui Stat Membru. Trebuie adăugat că nu este necesară îndeplinirea altor condiții, în afară de voința statului în cauză, pentru a putea declanșa procesul de retragere. Elementul cheie este acordarea termenului de doi ani, timp în care statul negociază condițiile retragerii și notele definitorii ale relațiilor sale viitoare cu UE. Cu alte cuvinte, retragerea este un proces gradual și sinuos, marcat de negocieri mai mult sau mai puțin transparente. Gradul ridicat de incertitudine a rezultatului final al negocierilor va produce cel mai probabil tensuni semnifcative în sferele publice naționale și la nivelul leadership-ului european.

Discutarea consecințelor ieșirii Marii Britanii din UE s-a tranformat într-un ping pong continuu între tabară „stay” și tabăra „leave”. Consensul nu există nici la nivelul analizelor realizate din exterior. Deși majoritatea specialiștilor avertizează asupra volatilității pe care evenimentele o produc pe piețele financiare, amplitudinea modificărilor este greu de apreciat cu precizie. Agenția de evaluare financiară Moody’s atrage atenția că Brexit-ul ar avea implicații negative asupra perspectivelor de creștere a economiei britanice și, în absența unui acord comercial alternativ cu UE, ratingul suveran al țării va fi sub presiune.

Vote Leave and Vote Remain posters in Pimlico, June 2016.jpg
By Philip StevensOwn work, CC BY-SA 4.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=49615681

Perspectiva oficială, furnizată de Ministrul de Finanțe britanic, estimează că ieșirea din Uniunea Europeană ar fi urmată de scăderea cu șase procente a economiei până în 2030. Piața muncii ar fi și ea afectată: 400.000 de joburi ar dispărea și fiecare familie ar pierde, în medie, 4.300 de lire pe an. Ținând cont că ieșirea Marii Brtanii din UE echivalează în mod firesc cu supendarea Tratatelor în vigoare, Marea Britanie va fi pusă în față unui titanic proces de renegociere a acordurilor comerciale cu partenerii cheie. O analiză a Financial Times arată că ulterior ieșirii, Marea Britanie va fi pusă în fața următoarelor opțiuni: de a semna un acord cu cei 27 membri UE rămași, sau cu cele aproximativ 50 de state cu care UE are acorduri preferențiale sau cu cei 161 membri ai Organizației Mondiale a Comerțului rămași. Oricare ar fi decizia, este evident caracterul extrem de laborios al unui astfel de proces.

Ieșirea Marii Britanii din UE se va reflecta dureros asupra celor trei milioane de cetățeni UE care trăiesc în prezent în Marea Britanie, care vor deveni subiectului unei noi selecții pentru acordarea vizelor de muncă. Având în vedere miza uriașă pe care au avut-o controversele legate de imigrație în contextul referendumului, este de așteptat ca noi bariere să se ridice în calea circulației forței de muncă.

Într-o viziune radicală, directorul FMI, Christine Lagarde, avertizează că un Brexit ar reprezenta un adevărat şoc pentru economia globală: Consecinţele vor fi negative dacă Marea Britanie va ieşi din UE. Va afecta vieţile oamenilor. Din cauza nesiguranţei, cel mai probabil consumul va scădea, vor fi mai puţine investiţii, dar mai multe economii. Sigur va fi un şoc pentru relaţia cerere-ofertă. Cel mai probabil, lira se va devaloriza, iar inflaţia va creşte. Asta înseamnă preţuri mai mari, a subliniat Christine Lagarde.

În plan legislativ, Marea Britaniei nu ar mai avea obligația de a respecta legislația europeană. Cu toate acestea, normele europene deja transpuse în legislația națională ar rămâne în vigoare până ce Parlamentul britanic ia o decizie în sensul amendării sua anulării legilor în cauză.

Nu în ultimul rând, este incert ce se va întâmpla cu cetățenii britanici: se vor trezi aceștia văduviți de drepturile și privilegiile care derivă din calitatea de cetățean European? În fond, miza este cea a unor drepturi foarte importante, precum: dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre, dreptul de a primi, pe teritoriul unei țări terțe (care nu aparține Uniunii Europene), protecție diplomatică sau consulară din partea autorităților unui alt stat membru, dreptul de a se adresa în scris oricărei instituții sau oricărui organ al Comunității într-una din limbile statelor membre și de a primi un răspuns redactat în aceeași limbă ș.a. Având în vedere că cetățenia europeană se adaugă cetățeniei statelor membre, este de presupus ca va fi retrasă de sine stătător, posibil înlocuite de prevederi specifice care să nu transforme dintr-o dată expații britanici în imigranți ilegali.

Consecințele simbolice sunt dificil de cuantificat. Cu cațiva ani în urmă, oportunitatea organizării unui asemenea referendum în orice stat membru ar fi părut un scenariu cel puin fantezist, dacă nu absurd. Dar iată ca acest scenariu s-a materializat în Marea Britanie a anului 2016, pornind de la argumentul că interesele acesteia nu sunt corect reprezentate în forurile decizionale ale UE. O victorie a taberei „leave” ar reprezenta producerea inimaginabilului și incalculabilului. În plus, un Brexit lipsit de consecințe socio-economice pronunțate ar putea reprezenta o încurajare și pentru alte state membre de a lua cu seriozitate în calcul aceasta posibilitate. În contextul ascensiunii mișcărilor politice naționaliste și populiste, alte mișcări centrifuge s-ar putea declanșa în urma Brexit-ului. Încheiem acest exercițiu de imaginație cu temerea că retragerea din UE ar putea deveni un instrument eficient de șantaj, prin care statele mebre să obțină diverse concesii în numele „interesului național”. Așa cum am menționat la început, Articolul 50 nu prevede îndeplinirea anumitor condiții care să justifice declanșarea procedurilor de retragere din UE, lasând această decizie la latitudinea statelor membre. Absența unor asemenea prevederi specifice, cuantificabile și obiective poate favoriza exercitarea de presiuni prin amenințări. Este discutat în ce măsura statele membre și-ar putea permite să ia o decizie radicală în sensul retragerii.

About the Author