Criza imigranţilor: De la Guvernul European la cel Mondial?

Articol de Dan Luca

De multe ori, tindem să ne concentrăm foarte mult pe prezent, pe planul imediat, pe tactic, şi mai puţin pe context, pe strategic, cu un ochi pe trecut şi unul pe viitor. Dacă pentru un moment lăsăm agitaţia zilnică în spate şi luăm o pauză să ne uităm la lumea în care trăim, vom vedea că trăim o epocă cu mari pericole. Criza imigranţilor din Europa confirmã fãrã doar și poate momentul de cumpãnã în care ne aflãm, și permiteţi-mi sã cred cã nu este doar problema Uniunii Europene. Suntem într-un moment global de restartare, de căutare a unui nou sistem, aşa cum a fost cazul după marea criză economică din anii ‘30, după cel de-al doilea război mondial sau după finalul războiului rece, în 1989.

Ce are specific schimbarea pe care o trăim acum? Spre deosebire de lecţiile trecutului, criza nu a dus la victoria protecţionismului, ca în anii ‘30, ci, paradoxal, la accelerarea globalizării: călătorim mai mult ca oricând, munca noastră depinde din ce în ce mai des de pieţele externe în contextul unei pieţe interne în stagnare, iar prin tehnologie sunt la secunde depărtare de celălalt capăt al lumii. Transformări suferă, în acest context, inevitabil, şi procesul de guvernare, că vorbim de animarea, prin angajarea într-o conversaţie cu cetăţenii, sau că vorbim de eficientizare şi debirocratizare, prin e-government, sau că ne referim la noua configuraţie mondială de putere.

Merită aruncată o privire aşadar asupra felului în care se organizează, sub presiunea globalizării, un eventual guvern global. Teoriile conspiraţiei ne-au obişnuit, timp de decenii, cu formate mai mult sau mai puţin oculte sau discrete, precum Clubul de la Roma, Trilaterala, Grupul Bilderberg, însă realitatea este că şi ele au suferit schimbări în era internetului: sunt din ce în ce mai deschise, includ liste de participanţi, încep să comunice.

Dacă elita mondială, economică şi politică, se vede periodic în asemenea formate, sau în cele mai deschise, deşi scumpe ca participare, precum Forumul de la Davos, asta nu înseamnă că, sub presiunea provocărilor mondiale, coordonarea multi-naţională nu se intensifică. În acelaşi timp, se redefinesc organizaţii internaţionale, de la cheia de boltă a sistemului postbelic, ONU, la alianţe militare precum NATO, sau structuri regionale mai mult sau mai puţin avansate, de la UE (care tinde spre integrare accelerată şi federalizare) la ASEAN, Mercosur, Uniunea Africană sau Liga Arabă. 

Un guvern mondial însă nu va veni cu una cu două, căci deşi economiile sunt din ce în ce mai interdependente, iar multinaţionalele cu bugete ce depăşesc PIB-ul multor ţări sunt din ce în ce mai influente, orientând cancelariile din numeroase ţări, prin contribuţii la PIB-ul intern sau bani de campanie. Cert e că guvernul european e mai aproape temporal decât cel global căci mai uşor e să guvernezi regional decât global. Este foarte probabil aşadar că generaţia aceasta de europeni să meargă în următorul deceniu spre un Guvern Bruxelles, pe o structură federală, iar generaţia copiilor noştri să aibă misiunea democratizării unei guvernări globale.


 

Dr. Dan LUCA este Senior Director la EurActiv Bruxelles şi cadru didactic asociat la SNSPA.

About the Author

Dan Luca

Dan Luca este Senior Director la EURACTIV Bruxelles şi profesor asociat la SNSPA Bucureşti.