Semnal editorial: Why Europe? Narratives and counter-narratives of European integration

review 2

Recenzie de Asist. univ. dr. Georgiana Udrea

Why Europe? Narratives and counter-narratives of European integration (Alina Bârgăoanu, Raluca Buturoiu şi Loredana Radu, ed.)

Cu toate că a devenit clişeic să ne raportăm la UE prin prisma multiplelor şi nesfârşitelor crize care o supun unor provocări dintre cele mai diverse, contextul european actual ne obligă să rămânem, cel puţin pentru moment, în această paradigmă. Oricât de repetitiv ar suna, Uniunea Europeană se înfăţişează neputincioasă sub avalanşa de crize care par încă departe de o rezoluţie mulţumitoare. De fapt, fie că amintim criza euro, problemele din Grecia, situaţia complicată din Ucraina, discuţiile interminabile privind spaţiul Schengen, ameninţările teroriste, ascensiunea curentelor populiste, criza refugiaţilor sau recentul Brexit, putem afirma că, departe de a fi soluţionate, aceste crize se încrucişează, se alimentează reciproc şi amplifică sentimentul de neputinţă, atât în ceea ce-i priveşte pe liderii europeni cât şi pe cetăţenii obişnuiţi. Într-un timp extrem de scurt, în loc să depună eforturi pentru a stabiliza şi consolida drumul către ceea ce se dorea a fi „an ever closer union”, UE a virat brusc spre ceea am putea numi „an ever bigger crisis”, situaţie care pune sub semnul întrebării însăşi existenţa proiectului european.

Ideea conform căreia Uniunea Europeană este supusă unui test de supravieţuire pare să fi avut ecou şi în minţile liderilor europeni, care au început să insereze tot mai adesea în discursul lor, altădată optimist sau măcar rezervat, afirmaţii de genul „UE se află într-un punct critic” (Angela Merkel) sau „UE se confruntă cu o criză existenţială” (Jean-Claude Junker). Într-adevăr, tendinţele dezintegratoare, mişcările populiste, naționaliste și chiar extremiste prezente în mai multe state din Europa, opoziţia faţă de UE, devenită o poveste tot mai familiară în ultimii ani sau euroscepticismul, deseori invocat în scopul apărării interesului național sunt provocări ce, prin consecinţele lor, nu pot fi ignorate şi nici măcar tratate cu superficialitate şi inconsecvenţă.

În acest context turbulent şi instabil, salutăm apariţia volumului Why Europe? Narratives and counter-narratives of European integration, editat de Alina Bârgăoanu, Raluca Buturoiu şi Loredana Radu şi publicat anul acesta la prestigioasa editură Peter Lang din Germania.

Titlul cărţii, foarte inspirat ales, ne indică, în dezbaterea curentă, o uşoară deplasare a accentului de la vechea întrebare „Despre ce Europă/ Uniune Europeană vorbim?” la o nouă dilemă, rareori rostită cu voce tare, însă cu atât mai provocatoare şi mai alarmantă decât precedenta – „De ce Europa?”. Dacă răspunsul la prima întrebare s-a conturat, adesea, în nuanţe diferite şi provizorii, în funcţie de criza momentului (Europa „adevărată” desemnând fie Europa zonei euro – în perioada crizei euro şi a celei din Grecia, fie Europa spaţiului Schengen – în contextul crizei refugiaţilor sau, mai recent, Europa ţărilor orientate spre export, „dirijate” de Germania – în contextul crizei exporturilor), a doua întrebare trimite, automat, spre un alt punct nevralgic: „Ce ne (mai) uneşte pe noi, europenii?”. Pentru a încerca câteva răspunsuri consacrate, putem face, desigur, apel la pacea instaurată în urmă cu şapte decenii (dar vedem că aceasta este din ce în ce mai ameninţată de fracturile interne şi provocările externe cărora UE trebuie să le facă faţă). Sau putem vorbi despre avantajele economice şi politice promise odată cu aderarea (dar acestea au fost şi rămân inegal distribuite, creând atât „câştigători” cât şi „perdanţi” în procesul integrării şi al europenizării). Nu în ultimul rând, putem aminti perspectiva securităţii graniţelor interne şi externe, dublată de anagajamentul pentru asigurarea securităţii economice a unui bloc comercial de dimensiunea unui continent (dar, în contextul Brexit-ului şi al valurilor migratorii recente, „noua Europă” creată se mai poate simţi la adăpost?).

În aceste condiţii, care este fundamentul pe care europenii îşi pot construi reprezentări comune a ceea ce-i uneşte, în pofida tuturor factorilor care par, mai curând, să-i dividă? Deşi admit faptul că, în faţa sentimentelor de nedreptate şi inegalitate în plină ascensiune la nivelul celor mai diverse grupuri naţionale, sociale şi politice din Uniune, problema comunicării europene sau, mai degrabă, a neajunsurilor ei ar putea părea una minoră, editoarele subliniază modul în care comunicarea şi sfera publică europeană pot reprezenta o soluţie viabilă pentru reducerea decalajului dintre instituţii şi cetăţeni, pentru cultivarea unei forme de solidaritate socială.

Astfel, un obiectiv larg al acestei cărți este acela de a explora noi cadre teoretice și empirice care ar putea explica modul în care practicile actuale de comunicare, inclusiv vizibilitatea și încadrarea mediatică a subiectelor europene, discursul public, percepția cetățenilor față de UE și participarea civică influențează dezvoltarea unei arene europene de comunicare. În acest sens, printr-o perspectivă interdisciplinară, volumul reuneşte contribuţii ale unor profesioniști şi cercetători din ţara noastră şi din străinătate, cu expertiză în ştiinţe politice, sociologie, comunicare şi integrare europeană. Scopul său este de a promova o abordare critică, dar constructivă a integrării europene, plasând comunicarea în centrul acestui proces.

review 1

Cartea cuprinde trei secţiuni principale. Prima dintre ele – “Media Coverage of the European Union in Turmoil Contexts. Prevailing frames and competing narratives” investighează reprezentarea în mass media a subiectelor europene curente. Capitolele subsumate acestei secţiuni sunt construite în jurul trendurilor principale utilizate de sistemul mediatic în acoperirea problematicii europene complexe, cu accent pe temele fundamentale prezentate în legătură cu Europa, pe cadrajele şi naraţiunile asociate europenizării sau pe deficitul de comunicare la nivelul Uniunii, un concept îndelung dezbătut în literatura de profil.

A doua secţiune a volumului de faţă – “Perceptions of Europe. Are We Blaming the „Victim”?” îşi propune să ofere o viziune cuprinzătoare asupra atitudinilor pe care, atât cetăţenii obişnuiţi, cât şi elitele le dezvoltă faţă de Uniunea Euopeană în contextul crizelor severe cu care aceasta se confruntă în ultima vreme. Identitatea europeană, percepţiile publice privind UE şi procesul integrării europene, criza refugiaţilor şi efectele ei pe termen mediu şi lung sau viitorul proiectului european în lumina evenimentelor recente sunt numai câteva dintre subiectele aduse în prim plan şi dezvoltate de-a lungul celor şase capitole care dau contur acestei secţiuni.

Ultima parte a lucrării – “Counter-narratives of European Integration: Populism, Extremism and Euro-denial” se concentrează pe cele mai noi perspective asupra conceptului de populism, care pare să îşi găsească în euroscepticism unul dintre cele mai puternice argumente. Opoziţia faţă de UE tinde să devină, tot mai rapid, „spaţiul” de manifestare preferat de actorii extremişti, un spaţiu ce îşi extinde suprafaţa cu fiecare eşec al instituţiilor europene la nivel de acţiune şi comunicare. Autorii contribuţiilor reunite în această secţiune atrag atenţia asupra pericolelor asociate extremismului şi populismului în discursul politic, unul dintre cele mai semnificative fiind acela că, pentru a răspunde opiniei publice din ce în ce mai eurosceptice, mulți lideri politici opun în mod artificial interesul național interesului UE.

Luate împreună, capitolele prezentului volum oferă o perspectivă realistă şi bine documentată în ceea ce priveşte dinamica proceselor şi a practicilor de comunicare şi integrare europeană. Pe scurt, prin temele şi analizele empirice propuse, cartea ne invită să reflectăm la strategiile de depășire a decalajului dintre Europa și europeni, în contextul multiplelor dificultăți ale UE, dintre care Brexitul şi criza imigranților sunt doar cele mai recente.

Volumul s-a bucurat de două lansări de succes la începutul acestei luni. Prima a avut loc la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice (SNSPA, Bucureşti), în cadrul unui panel organizat în parteneriat cu grupul de lucru ECREA Communication and the European Public Sphere şi desfăşurat sub egida conferinţei internaţionale Qualitative Research in Communication. A doua lansare a fost găzduită de Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj) în cadrul unei dezbateri pe teme fierbinţi ale actualităţii europene.

About the Author