În urma referendumului privind ieșirea Marii Britanii din Europa, noul guvern condus de Theresa May a afirmat că va invoca Articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), considerând că nu necesită acordul legislativului. Poziția guvernului a fost atacată în instanță de o femeie de afaceri și de o coafeză. Cele două reclamante au avut câștig de cauză, întrucât Înalta Curte a decis că doar Parlamentul Marii Britanii dispune de autoritatea necesară pentru a declanșa procedura de ieșire din UE. Acest lucru are drept rezultat creşterea gradului de complexitate a unei situații deja volatile și incerte, precum şi prelungirea ca atare a Brexit-ului.
Decizia reprezintă o lovitură politică pentru Theresa May, care insistă că își va menține planurile iniţiale şi că va invoca Art. 50 până la sfârșitul lunii martie 2017. În primul său comentariu pe marginea acestei situații, premierul britanic a insistat pe necesitatea de a respecta planul, calendarul şi strategia de negociere stabilite, afirmând următoarele: „să nu dăm pe faţă toate cărţile; o astfel de abordare nu serveşte interesului naţional şi nu ne ajută să obținem cel mai bun acord pentru Marea Britanie”.
În contrapondere, parlamentarii britanici doresc să știe obiectivele principale pe care guvernul May doreşte să le atingă în procesul de negociere. Motivul oficial: nu doresc să avizeze un proiect al cărui rezultat ar fi nefavorabil Marii Britanii, mai ales în situaţia în care ieşirea din UE ar presupune costuri mai mari decât apartenenţa la organismele europene. Dacă May va insista asupra secretizării direcțiilor principale de negociere, este foarte posibil ca tensiunile să escaladeze, iar opoziția din partea Parlamentului să crească.
În același timp, decizia Înaltei Curți a condus la lansarea unui atac la adresa justiţiei din Marea Britanie din partea susţinătorilor Brexit, fie că provin din rândurile politicienilor sau ale jurnaliştilor. Astfel, în urma deciziei Înaltei Curți, primele pagini ale tabloidelor britanice îi portretizau pe cei trei judecători drept „dușmani ai poporului” (Daily Mail) sau titrau despre o luptă a „judecătorilor versus popor” (The Daily Telegraph). Asocierea, la nivel semnatic, dintre sistemul judiciar britanic cu elitele străine care sfidează voința poporului (The Sun) este una pregnantă, având drept efect potenţial pierderea încrederii în sistemul juridic.
Trebuie precizat că May și-a exprimat deja intenția de a face apel la această decizie, audierile la Curtea Supremă urmând a avea loc în perioada 7-11 decembrie. Reclamanții au cerut Înaltei Curți să certifice faptul că rezultatul referendumului din 23 iunie 2016 a avut caracter consultativ și că doar Parlamentul are dreptul de a decide mai departe. În apărarea sa, Guvernul a invocat că are dreptul de a declanșa „divorțul” de UE în virtutea prerogativelor executive acordate de Coroană, insistând asupra faptului că decizia de a părăsi Uniunea a fost luată de „popor”. La rândul lor, judecătorii au contraargumentat: „Coroana nu poate schimba prin proclamație sau prin alte modalități legea sau cutumele regatului.”
Decizia Înaltei Curţi a deschis discuţia privind organizarea de alegeri anticipate la începutul anului 2017. Surse din cadrul conducerii Partidului Conservator au indicat pentru The Time că May va solicita alegeri anticipate în cazul în care membrii Parlamentului nu vor vota în favoarea ieșirii din Uniunea Europeană. May speră că, în felul acesta, poziţia sa în cadrul negocierilor cu reprezentanţii UE va fi consolidată. Scenariul alegerilor anticipate este luat în calcul şi de economiștii de la Deutsche Bank, care le-au recomandat investitorilor să ia în calcul organizarea lor la începutul anului. Nu este de neglijat nici varianta în care alegerile s-ar putea transforma într-un vot împotriva Guvernului, ceea ce ar şubrezi poziţia actuală a executivului.
Trebuie precizat faptul că, în ciuda faptului că 73% dintre membrii Parlamentului, respectiv 56% dintre parlamentarii conservatori sunt în favoarea rămânerii în UE, un vot în Parlament care să contrazică voinţa populară, aşa cum a rezultat aceasta în urma referendumului, este puţin probabil. În schimb, este probabil ca Parlamentul să solicite detaliile negocierii cu UE – exact informațiile pe care Theresa May nu dorește să le disemineze. Un alt scenariu posibil este aprobarea acordului final de negociere printr-un nou referendum.
În orice caz, în jurul Brexit-ului plutesc numeroase întrebări al căror răspuns cu greu poate fi anticipat. Ce se întâmplă dacă Theresa May nu obține acordul Parlamentului până în martie 2017? Ce se întâmplă dacă negocierile nu sunt finalizate în termen de 2 ani de la data declanșării procedurii, așa cum prevede Art. 50 al Tratatului UE? Și dacă Parlamentul sau poporul votează împotriva strategiei şi detaliilor negocierii? Ar însemna acest lucru reluarea negocierilor sau anularea referendumului din 23 iunie 2016? Care ar fi impactul unui astfel de scenariu asupra dinamicii UE și asupra raportului dintre celelalte state membre și Marea Britanie?
