De ce Convorbiri europene? Pentru că problemele europene sunt discutate mult, dar sunt dezbătute puţin. Până acum cel puţin, despre subiectul în cauză s-a discutat cu deosebire pozitiv şi afirmativ. Întrebările, îndoielile, judecata cumpătată şi critică pe marginea diverselor măsuri şi iniţiative europene sau a unor măsuri şi iniţiative româneşti care să privească viaţa şi construcţia europeană au cam lipsit. Titlul acestei „reviste electronice” reprezintă o invitaţie la dezbatere pe marginea acestui subiect cardinal. De la izbucnirea crizei economice, Uniunea traversează o perioadă dificilă. Poate cea mai dificilă din istoria sa. Nu există formulă mai bună de a contribui la o evoluţie pozitivă a Uniunii decât de a stimula dezbaterea, dezbaterea avizată, dezbaterea cu faţa la problemele reale ale Uniunii, dezbaterea care să renunţe la discursul incantatoriu şi idealizant. Şi poate mai presus de toate dezbaterea informată.
Evident, vom privi la problemele de astăzi ale Uniunii prin „ochii” României cu grijile şi întrebările noastre. Perioada abordării edulcorate a Europei nu mai poate continua. Uniunea este şi ea un conglomerat de interese. Câştigă statele care studiază mai bine şi valorifică mai inteligent potențialul de progres pe care îl oferă Uniunea. La aproape opt ani de la aderare, va trebui să recunoaştem că noi nu am făcut ce depindea de noi pentru a valorifica acest potenţial cu care istoria nu ne-a gratulat prea des. Nu am absorbit fondurile europene, dar nu am avut nici iniţiative care să se bucure de un anumit ecou la nivelul Uniunii. Ne-am construit noi înşine o poziţie periferică, puţin semnificativă. Polonia a lansat ideea Uniunii energetice. Noi cu ce ne putem mândri? De aceea, dezbaterea în jurul problemelor europene va încerca să analizeze modul cum se vede Bruxell–ul de la Bucureşti, dar şi cum se vede Bucureştiul de la Bruxell. Într-un cuvânt se va focaliza pe prestaţia europeană a României.
Cineva spunea recent „No economy is an island”. Nici Uniunea nu este o insulă într-o lume mereu mai interdependentă. Uniunea este un pol de putere la nivel global. Un pol, trebuie să precizăm, aflat în declin. Nu doar pentru că alte puteri şi regiuni se ridică mai rapid – regiunea asiatică, lumea emergentă. Nici doar pentru că puterea ei economică se află în declin, ca urmare a prelungirii crizei, a întârzierii unui proces robust de relansare. Ci mai ales pentru că însăşi construcţia europeană este oprită la jumătate (half-way house), că Uniunea acuză absenţa unei strategii care să unifice forţele europene şi să facă din Europea un actor geopolitic de primă mărime. Un pol de putere într-o epocă a globalizării presupune o strategie acordată cu realităţile zilei de astăzi. Deşi unele ţări membre şi chiar regiuni ale Uniunii reprezintă adevărate avanposturi ale performanţei, inovaţiei, Uniunea în ansamblu pare mai puţin pregătită să facă faţă competiţiei internaţionale, pare, uneori, că se depărtează de valorile iniţiale, cum ar fi cea a solidarităţii, într-un cuvânt pare mai puţin adaptată particularităţilor acestei epoci. Un exemplu strâns legat de rolul Uniunii ca pol global de putere. La graniţele Europei sunt cele mai multe conflicte şi tensiuni (Ucraina, Siria, Libia etc). Am putea spune că Uniunea este încercuită de conflicte. Ceea ce arată că s-a lăsat surprinsă de evoluţia evenimentelor, că nu a prevenit, nu a anticipat evoluţii care puteau fi anticipate.
Nu există discurs important – la nivel naţional sau european – care să nu menţioneze că prioritatea zero a construcţiei europene este prosperitatea de ansamblu, în cadrul căreia tinerii ar urma să fie principalii beneficiari. Şi sunt multe domenii în care tinerii europeni se bucură de avantaje şi posibilităţi net superioare comparativ cu părinţii lor, să spunem. Sunt însă şi domenii în care tocmai tinerii sunt cei mai dezavantajaţi de aceste vremuri confuze. Nu vom repeta incantaţiile stereotipe nici despre construcţia europeană, nici despre viaţa tinerilor, în condiţiile în care există ţări unde nivelul şomajului în rândul acestei categorii socio profesionale este de-a dreptul alarmant. Invităm tinerii să participe la dezbaterea noastră. Cu opiniile lor, cu gândurile lor, cu modul cum percep ei evoluţia Uniunii şi cum ar dori să fie această evoluţie.
Viitorul nu trebuie doar prevăzut, ci mai ales pregătit. Dezbaterea la care aspirăm se doreşte aplicată şi documentată, în măsură să pună degetul pe probleme reale – la nivel european, dar mai ales la cel românesc – să încurajeze dialogul şi să prilejuiască adevărate convorbiri europene, prin spirit şi substanţă.
