India – „noua Chină” a Asiei

Articol de Prof. Univ. Dr. Paul Dobrescu

2015 se va încheia cu rezultate economice sub cele previzionate. Atât în cazul ţărilor dezvoltate, cât şi a celor emergente. În legătură cu acest ultim grup de ţări, se vorbeşte, după opinia noastră uşor grăbit, despre „prăbuşiri”, „declin prelungit” etc. pornindu-se de la creşterile negative înregistrate de Brazilia şi Rusia. Există însă un exemplu care contrazice evoluţia de ansamblu – nu prea încurajatoare – a economiei mondiale, un exemplu care întruneşte chiar datele unui tip de miracol. Este vorba despre India. Care va încheia anul acesta cu o creştere economică de peste şapte procente. Deci un ritm superior celui al Chinei, de 6.8 procente.

Cel mai important lucru este că primul ministru, Narendra Modi, doreşte ca India să crească în următorii 20 de ani cu acelaşi ritm cu care a crescut China în ultimii 20 de ani. Executivul indian îşi propune pentru următorii ani un ritm de creştere situat între opt şi nouă procente. După cunoştinţa noastră, cel mai mare din lume. Încă un lucru foarte important. Guvernul indian îşi propune să extindă sectorul manufacturier, care în momentul de faţă deţine 17 procente în GDP-ul naţional. Adică jumătate din ponderea pe care o deţine acelaşi sector în China.

Sunt două lucruri de remarcat. Exemplul Chinei este procesat în regiune. India a început să crească ritmul său de dezvoltare în momentul când, sub influenţa politicii promovate de Beijing, a mutat accentul şi pe domeniul manufacturier (iniţial ea crezuse că dezvoltarea serviciilor va putea asigura şi dezvoltarea ţării). În al doilea rând, anual pe piaţa forţei de muncă indiene intră 10-12 milioane de tineri. Deci trebuie create noi locuri de muncă într-un ritm cât de cât compatibil cu cererea. Pentru a face faţă noii situaţii, este inevitabil să fie dezvoltate toate domeniile unei economii, dar cu deosebire cel manufacturier. Ca să dezvolţi sectorul manufacturier, ai nevoie de energie, iar India are o mare nevoie să dezvolte sectorul energetic. Atât de mare, încât,  fiind al treilea producător de cărbune al lumii, simte totuşi nevoia să mai importe cărbune. Ca să nu menţionăm faptul că importă deja patru cincimi din necesarul de petrol.

Setea mare din domeniul energiei generează o mare problemă: poluarea. Când Modi a venit la putere, în 2014, a relaxat, ca să nu spunem că a eliminat  multe din reglementările în domeniul protecţiei mediului. A fost o măsură care a privilegiat dezvoltarea, dar a dezavantajat în mod limpede preocupările ecologice. Aşa că principala problemă a momentului şi, mai ales, a anilor ce vin, cum sublinia şi revista The Economist (India and the evironment, Catching up with China, publicat la 10 octombrie 2015) este echilibrarea celor două domenii esenţiale: a face ce trebuie pentru economie, dar a face ce e bine şi pentru mediu. Deocamdată, s-a dat prioritate dezvoltării, cu „subprodusul” său fundamental: crearea locurilor de muncă. Soluţia de durată nu poate fi decât stimularea investiţiilor în producerea energiei regenerabile. Imediat după venirea la putere, Modi s-a angajat să sporească producţia de energie regenerabilă de cinci ori până în 2022. Şi în acest domeniu, China poate fi un punct de reper, care a sporit cheltuielile în domeniul energiei recuperabile de 40 de ori în ultimii 10 ani.  

Ne dăm seama cât de dureros, dar şi cât de necesar este procesul dezvoltării. Şi câte eforturi se fac în Asia pentru a stimula dezvoltarea. În 2001, potrivit studiilor ONU, în India reveneau, anual, 1800 de metri cubi de apă pe peroană. În 2025, vor reveni 1340 metri cubi, iar în 2050, numai o mie, ceea ce, potrivit statististicilor ONU, înseamnă lipsă acută de apă. Şi, totuşi, India îşi propune să se dezvolte. Plătind chiar un tribut uman. Ceea ce nu poate să nu te ducă cu gândul la noi, care dezbatem tot felul de teme, dar numai tema majoră a dezvoltării şi modernizării, nu!

About the Author

Paul Dobrescu

Paul Dobrescu este profesor universitar la SNSPA, fondatorul Facultății de Comunicare și Relații Publice (FCRP), rector SNSPA în perioada 2008 – 2012; în prezent, conduce editura Comunicare.ro și Centrul de Cercetare în Comunicare din cadrul FCRP; printre cărțile publicate se numără: La ruse de la mondialisation. L’assaut contre la puissance américaine (2015, Paris, L’Harmattan), Un deceniu cât un secol. Secolul lumii emergente (2014), Lumea cu două viteze. Puterile emergente şi ţările dezvoltate (2013), Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane (2010), Geopolitica (2008), Mass media și societatea (2003), Iliescu contra Iliescu (1997), America Americii – California (1993), Computere şi trandafiri sau paradoxurile progresului (1986); a îngrijit și prefațat traducerea în limba română a lucrărilor: R. Kaplan, Răzbunarea geografiei (2014), D. Cohn-Bendit şi G. Verhofstadt, Trezeşte-te, Europa! Manifest pentru o revoluţie postnaţională în Europa (2013), G. Verhofstadt, Ieşirea din criză. Cum poate Europa salva lumea (2012), H. Kissinger, Despre China (2012), W. Lippmann, Opinia Publică (2009).