Cronică de Flavia Alupei-Durach
Semnalăm o apariție editorială cel puțin inedită: lucrarea „Istoria culturii române moderne”, de Grigore Georgiu, apărută în limba română la editura Comunicare.ro (2002, ed. a doua) a fost tradusă și publicată de către editura chineză „Foreign Language Teaching and Research Press”, aparținând Universităţii de Studii Străine din Beijing (BFSU). Volumul a fost lansat pe 28 august, în cadrul Târgului Internațional de Carte de la Beijing (unul dintre cele mai mari târguri de profil din lume).
Traseul urmat de volum până la publicare este și el mai puțin obișnuit. Traducătorul, prof. univ. Dong Xixiao, prodecan al Facultăţii de Limbi si Culturi Europene din cadrul Universităţii de Studii Străine din Beijing, preocupat de studiul limbii și culturii române, a intrat în contact cu varianta electronică a cărții. După cum a declarat într-un interviu recent, prof. Xixiao a început prin a traduce în timpul liber câteva pasaje, fără să se gândească că vor fi publicate. După ce a tradus câteva capitole, i-a venit ideea să traducă întreaga carte. Scopul declarat al traducătorului a fost „ca cititorii chinezi […] să aibă interesul de a cunoaște mai mult despre aceste personalități din istoria României. […] Pentru mine a fost o mare plăcere.” În cele din urmă, publicarea s-a făcut de către editura mai sus menționată, cu sprijinul statului chinez, prin inițiativa „O centură, un drum”, care stimulează schimburile bilaterale între țările de pe vechiul Drum al Mătăsii.
Prof. univ. Dong Xixiao, traducătorul ediției în limba chineză
„Istoria culturii române moderne” își propune să ofere studenților și nu numai, într-o formă relativ sistematică, informaţii şi cunoştinţe referitoare la momentele semnificative parcurse de cultura română modernă. Volumul abordează curentele de idei, temele majore şi operele unor personalităţi de referinţă, în succesiunea lor istorică şi în strânsă legătură cu mişcările culturale şi intelectuale din spaţiul european. Putem considera cartea de față o cronică a eforturilor pe care elitele societății românești le-au depus în vederea modernizării și a racordării spaţiului cultural românesc la cel european. Autorul reconstituie etapele evoluţiei României spre modernitate, adâncindu-se în problematica istorică, politică și culturală specifică. Sunt prezentate și analizate ideile-forţă ce au orientat societatea românească în evoluţia ei spre modernitate, personalităţile creatoare şi operele lor reprezentative, care dau substanţă identităţii spirituale a poporului român.
Deoarece sub umbrela generoasă a termenului de „cultură” sunt incluse foarte multe domenii ale creației umane, autorul operează o selecție obligatorie din rațiuni practice. Astfel, „Istoria culturii române moderne” se focalizează asupra gândirii filosofice, sociale şi politice, dar investighează și domeniul literaturii şi al artelor, ca expresii ale unor tendinţe şi orientări culturale mai largi. Personalitățile creatoare ale culturii române sunt prinse în paginile cărții. Ne referim la Dimitrie Cantemir, Ion Heliade-Rădulescu, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Lucian Blaga, Nae Ionescu sau Constantin Noica, dar și la alte personalități de vârf, precum Eugen Lovinescu, Dimitrie Gusti, Nichifor Crainic, Mihai Ralea, Tudor Vianu sau Mircea Eliade. Din operele acestora pot fi decelate niște idei-forță, niște teme majore în baza cărora naţiunea română articulează conştiinţa de sine şi îşi interpretează, în mod raţional şi critic, trecutul, prezentul şi perspectivele istorice de dezvoltare.
Istoria culturii române moderne, coperta ediției din 2002, editura Comunicare.ro
Chiar dacă este vorba de o istorie a culturii (deci o orientare spre trecutul relativ recent al României), volumul nu își pierde ancorarea în prezent. Cât timp problema dezvoltării României nu este soluționată, cât timp există decalaje de recuperat, studierea culturii române în tot ce are aceasta mai profund la nivel ideatic și valoric rămâne extrem de relevantă. Privite din perspectiva unei lumi în transformare, anumite idei, probleme şi dezbateri din trecut capătă noi valențe în prezent și noi semnificații pentru viitor.
Grigore Georgiu
Dr. Grigore Georgiu este profesor universitar în cadrul Facultății de Comunicare și Relații Publice, SNSPA, București, unde susține cursurile: „Cultura română în context european”, „Cultură şi comunicare”, „Comunicare interculturală”. Atras de literatură şi de filosofie, a studiat cu pasiune de-a lungul anilor lumea artelor, fenomenul cultural, ideea naţională şi proiectul european, problema identităţilor culturale, istoria ideilor filosofice, a curentelor şi a stilurilor artistice. Prof. Georgiu este specializat în estetică şi filosofia culturii, dar preocupările sale s-au extins treptat spre teme ce pun în discuţie, din perspectiva relativismului cultural, raporturile complexe dintre societate, cultură, limbă şi naţiune în epoca modernă.
Printre publicațiile sale amintim: „Naţiune, cultură, identitate” (Editura Diogene, 1996), „Identitate şi integrare. De la disjuncţie la conjuncţie” (Editura Institutului de Teorie Socială al Academiei Române, 2001). La editura Comunicare.ro a publicat două cărţi ample, de factură sistematică: „Istoria culturii române moderne” (2002) şi „Filosofia culturii. Cultură şi comunicare” (2004). Cea mai recentă lucrare publicată la aceeaşi editură este „Comunicarea interculturală. Probleme, abordări, teorii” (2010).
