
Câteva motive speciale ne fac să exprimăm câteva gânduri despre o apariţie editorială recentă[1]. Sunt motive care fac trimitere la probleme cu o rezonanţă specială în dezbaterea de astăzi şi ne ajută să înţelegem mai bine ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
Primul dintre ele se referă la relaţia dintre dezvoltare şi democraţie. Relaţie fixată în formula Development first, democracy later. Nu este vorba despre o secvenţialitate temporară: o etapă de dezvoltare urmată de una democratică, ci de o împletire între cele două procese. Dezvoltarea este considerată de Paul Dobrescu drept axul structurant al vieţii democratice. Când ea sincopează, suferinţele, dezechilibrele se instalează şi în trupul societăţii. Ne-am obişnuit să privim democraţia ca un mănunchi de proceduri, oarecum desprinse de rădăcinile lor reale. Capacitatea de livrare a democraţiei este fundamentală în conservarea atractivităţii sale. Or tocmai în acest domeniu vital au început să apară sincope. De aceea, autorul consideră că nu poate exista prioritate mai importantă pentru regimurile democratice decât creşterea performanţei, sursa reală a prosperităţii.
Un al doilea motiv este tratamentul cu totul special de care se bucură revoluţia digitală în volum. Fiecare revoluţie tehnologică – de la motorul cu aburi la descoperirea electricităţii şi la apariţia computer-ului – a marcat un mare salt în dezvoltarea societăţii. Impactul Inteligenţei Artificiale (IA) pare a fi mult mai profund, ea urmând să remodeleze totul. În plus, IA va genera şi multe fenomene negative, va afecta viaţa noastră într-o modalitate pe care nu o realizăm neapărat în momentul de faţă. Iată, de pildă, cum este zugrăvit impactul IA asupra ordinii internationale, temă intens dezbătută astăzi: „Ce fel de ordine internaţională va fi? Va fi ordinea instituită de America după Războiul Rece, va fi o ordine bipolară, cu un <partener junior> din ce în ce mai hotărât să joace rolul la care aspiră?..<Nu vă grăbiţi>, vine glasul din fundal al Inteligenţei Artificiale. Mai aşteptaţi puţin şi încet, încet se va stabili ordinea pe care o va modela revoluţia digitală. O ordine cu două superputeri, un pluton de urmărire şi restul lumii. O ordine în care cei puternici vor fi şi mai puternici, iar cei slabi se vor smulge din ce în ce mai greu din braţele sărăciei, vor fi chiar irelevanţi. Lumea va fi răvăşită de inegalitate”.
Ne-am obişnuit să discutăm despre anumiţi dragoni ai dezvoltării situaţi cu deosebire pe continental asiatic. Pornind de la o ilustraţie publicată de Statista, volumul relevă că avem de-a face cu ridicarea unui continent. La sfârşitul acestui deceniu, patru din primele cinci economii ale lumii vor fi asiatice. Suntem contemporani cu o schimbare de ştafetă istorică nu între două ţări, ci între două continente. „Vestul predă ştafeta Estului cine ştie pentru câte secole”. Acest lucru nu putea să nu influenţeze viaţa geopolitică de pe supercontinentul euroasiatic. Un freamăt geopolitic din ce în ce mai intens se poate observa în Eurasia. Rusia se apropie de China. Cât de mult şi până unde? Va lua naştere o adevărată axă Moscova-Beijing? În acest caz, care va fi poziţia Berlinului? Una era situaţia când Berlinul era curtat de o mare capitală (Moscova sau Beijing), cu totul altceva când el va fi atras de o eventuală axă.
Un spaţiu generos în economia volumului este consacrat ţării noastre. Se vede că lucrarea a fost scrisă cu gândul la România, la perioada dificilă pe care o traversează. De altfel, există o precizare a autorului care sintetizează mai bine ceea ce am putea spune noi pe această temă. „Unde se plasează ţara noastră în aceste transformări dramatice? Momentul de reaşezare globală de astăzi ne găseşte extrem de nepregătiţi. Ţara noastră este defazată de tumultul dezvoltării contemporane. Pare că ne aflăm undeva la peluza planetei şi privim, în bună măsură resemnaţi, la acest spectacol global. Nici astăzi nu avem o strategie de dezvoltare cât de cât asumată, în condiţiile în care strategia este elementul esenţial al dezvoltării. Climatul internaţional poate fi favorabil sau nu, stimulator sau nu, dar el nu se substituie efortului propriu; ce vrea să facă fiecare naţiune cu ea însăşi este o problemă care nu poate fi preluată de nimeni altcineva. Nici măcar de Dumnezeu!”
Cronică de Marina Enache
[1] Paul Dobrescu – Dragonii dezvoltării, Revine istoria pe supercontinentul euroasiatic? Comunicare.ro, 2020